free time

Calificari Campionat National de Boulder

2012-02-07T10:07:00.011+01:00

Citisem tot felu de povesti si pareri despre competitiile de boulder si trebuie sa recunosc ca nu prea am inteles corect tot ce am cetit asta pana cand nu am participat si eu la un eveniment de genu asta. Pana acum am participat doar la evenimente gen “spass” adica mai mult pentru distractie unde aveam la dispozitie 5-6 ore pentru 30-35 de trasee.

Trasee foarte tari in calificari la Seniori...

Evenimente oficiale au o cu totul alta structura, de exemplu ai timp limita 4-5 minute pentru fiecare traseu 4-5 la numar, stresu ca nu reusesti sa scoti traseu in timp util te face sa dai mai multe incercari chiar daca tu deja esti cu antebratele umflate…lucru care se poate intoarce impotriva ta, de fapt sigur se intoarce :)

Tufish la aparat

De acolo din fundu clasamentului (aici) unde m-am clasat la primu meu eveniment oficial am sa incerc sa arunc si eu niste pareri. In primu rand la un astfel de eveniment nu poti sa mergi nepregatit, cand spun asta ma refer ca ar fi foarte bine sa fi in varf de forma, asta pentru a savura concursul si a nu pleca cu pareri de rau si cu frustrari, asa cum a fost cazu meu. Pentru mine orice traseu de boulder e frumos, nu exista traseu urat, cine spune ca traseu e urat inseamna ca nu e iubitor de boulder…eee ca e greu si nu il poti face din tertze motive asta e alta poveste insa dupa parerea mea fiecare traseu e frumos atunci cand cineva “danseaza” pe el placut ochiului.

Titi si Tusfish

Coincidenta sau nu am fost in Timisoara in perioada cand s-a desfasurat a 2-a etapa de calificare a Campionatului National de boulder. Normal ca m-am inscris si nu imi pare rau, m-as inscrie si a doua oara fara ezitare. A fost o experienta foarte utila si recomand tuturor sa incerce macar odata sa participe la o astfel de competitie. Personal am avut asteptari mari de la mine poate prea mari, dar inca de la primu traseu am inceput sa dau rateuri dupa rateuri asa ca am fost adus cu picioarele pe pamant foarte rapid :) Este foarte diferit sa mergi sa faci boulder la sala sau afara si sa stai in fata traseului fara stress, sa incerci diferite solutii, fara a avea stresu ca daca nu iti iese in 5 minute nu mai ai a doua sansa… mai dai o perie, mai bagi o tigara (apropo din noiembri am fumat doar pasiv – si recomand asta tuturor fumatorilor activi), o cioco, mai faci un castel de nisip cu copiii daca esti in Font :))…ce vreau sa zic e ca boulderu este o activitate frumoasa, iar competitia oficiala de boulder este ceva diferit, o chestie foarte dura si daca nu iti iese totul perfect ai mari sanse sa nu ai aproape nici o satisfactie… Nah bun ma opresc aici cu filozifiile si sa va povestesc pe scurt cum a fost in cazu meu prima competitie oficiala la care am luat parte. Calificarile…am fost praf, nu mi-a iesit nimik, nu m-am simtit bine in calificari, totusi prind ultimu loc spre finala. In finala desi am fost la fel de praf tinand cont ca nu a iesit nimik, m-am simtit mai bine si la final am simtit chiar o urma de frustrare ca nu am avut un plan mai bun pentru ca am simtit ca pot sa dau cam fiecare traseu cel putin asa am simtit eu …ca s-a vazut din exterior altfel…sunt convins :)

Ca la spectacol :)

Mi-a placut foarte mult si calificarile si finalele la Seniori unde a fost o lupta foarte frumoasa si “dansul” pe trasee nu a lipsit ! asa ca spectatorii au avut ce vedea.

Mai multe poze AICI si un filmulet din finala pe un traseu care mie personal mi-a placut AICI

Kalymnos

2012-01-10T12:18:00.027+01:00

Inainte sa ajung in Kalymnos am tot visat imaginandu-mi cum o sa fie, acum dupa ce m-am intors de acolo continui sa visez la cum a fost. E foarte greu de spus in cuvinte cum a fost, am sa incerc insa sunt convins ca voi fi la o uriasa distanta fata de realitate perceputa.

inspirant Telendosu asta

Desigur fiind un impatimit al cataratului imi doream sa ajung in Kalymnos insa mi-am propus sa incerc macar sa ma abtin pana cand odata ajuns acolo voi fi in stare sa catar cat de cat, adica parerea mea a fost ca daca tot investesc atat timp si bani sa ajung acolo macar sa nu merg sa caut doar trasee de 5 in mansa si alte chestii de genu. Acum intors de acolo as spune ca ideea e destul de gresita si chiar daca nu esti decat un incepator merita cu varf indesat sa mergi pe insula.

vreme de vis

Totul a fost destul de ad hoc, vorbeam pe mail cu Catalin despre o locatie undeva unde sa putem sa cataram de sarbatori. Au fost multe variante gen Sicilia, Finale, Antalya, insa cu “ajutorul” trupei din Timisoara ne-am hotarat amandoi destul de brusc pe varianta Kalymnos. Eu sincer cam inghiteam in sec si ma tot intrebam daca bine am ales…parca imi era frica …o frica placuta ca si cum urmeaza ceva ce sti sigur ca iti va place insa nu sti cum se va manifesta.

Grande Grota...zici ca e gura unui monstru

Cum Simo, Lucas si Dani au ramas in Satu Mare la bunici aveam impresia ca va trebui sa „infrunt“ singur emotiile intalnirii cu Kalymnos, insa parca a avut grija cineva de acolo de sus ca sa nu ma plictisesc si sa nu am timp sa ma gandesc la momentu H. Calatoria am inceput-o din Satu Mare, de unde pornesc cu burta plina de “bunatati” traditionale de Craciun, chiar ma gandeam ca am resurse cel putin pe o saptamana fara probleme, doar apa imi mai trebuia. Planul a fost sa ajung in Belgrad cu masina de acolo avion in Athena si de acolo in Kos, iar de aici sa iau feribotu pana in Kalymnos.

Andrei inventiv

Drumul a inceput cu o impresie foarte buna ce mi-a lasat-o calitatea drumului din Satu Mare in Timisoara (de fapt pana in Moravita), sincer nu am avut parte de asa drum bun de cand ma stiu, chiar am stat si m-am intrebat la astia din politica (ie. opozitie) care tot guitza ca se fura si alte cele, nu zic posibil ca se fura insa se pare ca nu suntem chiar de rasu curcilor ca si pe vremea cand dumnealor erau la putere. In fine in afara de vreo 50 de metri unde se construieste o pasarela si trebuie ocolit, drumul e bestial, chiar periculos de bun, deci din punctu meu de vedere lucrurile incep sa se miste intr-o directie buna...din anumite puncte de vedere. Dupa o scurta pauza in Timisoara in care m-a cam luat nostalgia anilor petrecuti aici am purces spre Belgrad. Am avut parte de o ceata atat de deasa incat am trecut pe langa aeroport fara sa il vad si a trebuit sa ma intorc cativa kilometri buni dupa ce am intrebat intr-o benzinarie unde pana mea se ascunde Nikola Tesla :)

Catalin imi arata calea :))

Avion aveam la 8 dimineata si era doar ora 4 noaptea asa sa imi aleg o banca si pic intr-un somn adanc. Ma trezeste forfota, era deja ora 6 asa ca ma asez la rand sa fac check-in. Pana la 7 jumate nici o miscare cand brusc se schimba afisaju si suntem “anuntati” ca avionul este amanat/anulat si urmatoru avion spre Athena este la 12:30….imi venea sa urlu, insa eram prea obosit atat de obosit incat nu realizez ca eu aveam avion din Athena spre Kos la 13:00. Trec cateva zeci de minute pana realizez problema si incep sa intru in panica, merg la birou agentiei unde mi se schimba legatura cu un avion care urma sa plece spre Kos la ora 18:30. Accept ce era sa fac nu cred ca daca faceam scandal ca si majoritatea oamenilor de acolo rezolvam ceva…In fine a mai trebuit sa trec un “hop” cand am aflat ca ultimu feribot porneste la 20:30 nu la 21:30 cum stiam eu. Ma si gandeam cum dorm in portu din Kos si imi ciugulesc pescarusii din ureche…iacs :) Totul a fost bine m-am miscat rapid si am ajuns la timp pentru feribot. Era noapte si nu prea vedeam unde sunt, tot ce am remarcat a fost multimea de pisici….extraordinar de multe pisici atat in Kos cat si in Kalymnos. Cred ca daca era sa dorm in port problema nu erau pescarusii ci felinele astea mici care erau al dracului de tupeiste :)

ajung noaptea in Kos

Toate bune si frumoase ajung la destinatie si bag in sfarsit nasu in perna rapid, dupa mai bine de 36 de ore in care am dormit doar cateva ore pe unde am apucat. In cursu noptii ajunge si trupa din Timisoara Adi, Andrei, Calin, Diana si Ioana, dar parca visam asa ca ma bag rapid inapoi in pat. Dimineata avea sa imi zboare total toata oboseala din trup, influentat fiind de bucuria sufleteasca ce o radiam datoriata peisajului ce mi-a fost dat sa il vad …..(Bah ce texte am …is meseriash !!!). Nah bun si acum ?...ce fac?

la micu dejun

Noroc ca am fost inconjurat de oameni mai putin plutitori decat mine si ce a urmat a fost un vis, au urmat 9 zile in care am catarat mai mult sau mai putin in fiecare zi, degeaba imi propuneam sa fac pauza o zi, nu puteam. In prima zi de "pauza" am catarat doua trasee multipitch, si m-am dat de un traseu foarte tare pentru mine…ceva de genu 6b+ la sectoru Odisey. A doua zi de "pauza" am cataract un 6a+ flash si inca un traseu usor…ceva de genu 6- la Grande Grotta. A treia zi de “pauza” am facut un 6a+ la vedere si un 6b+ restanta din prima vizita la sectoru Arhi.

duo fantastico ;)

Timpul a zburat insa a zburat cu folos, nu am stat, am vizitat in fiecare zi locuri minunate, am inceput cu sectoru Poets si Iannis unde m-am dat pe cat mai multe trasee usoare pentru a ma obisnui cu stanca (am citit eu pe undeva ca asa e bine).

Adi si Andrei

Urmatoarea zi am vizitat Arhi, aici am incercat eu ceva mai tare in mansa gen 6b si 6b+ insa nu a iesit nici macar in mansa. In fine ma consolam ca nu sunt obisnuit :) A urmat prima zi de pauza cand impreuna cu Catalin ne dam pe doua trasee multipitch iar la sfarsit sub amenintare ploii ne retragem la Odisey unde mai incerc sa scot ceva greu pentru mine insa fara success.
A urmat o zi de ploaie in care am catarat la Grande Grotta, foarte impresionant acest “sector”. Atat de impresionant incat din acest moment am inceput sa ma uimesc, a fost momentu cand a iesit un 6a+ flash.

Adi si Ioana

Urmatoarea zi apogeul a fost un 6b flash la sectoru Panorama, a urmat o zi la Olimpic wall, unde dupa ce am urcat o ora jumate am crezut ca pun curu jos si incep sa plang, asta pana cand m-am intors spre mare si odata ce am vazut peisajul m-am calmat instantaneu.
Aici mai iese un 6b de data asta la vedere si am fost foarte foarte aproape de a scoate un 6c…tot la vedere. A fost momentu cand am inceput sa visez frumos.Urmatoarea zi satuli de urcusu din ziua precedenta alegem o faleza unde se ajunge relativ usor si anume la Arginonta. Desi am catarat fara pauza ma simt foarte in forma si imi iese primu meu 6b+ la vedere, am fost atat de fericit incat restu zilei m-am dat doar pe trasee usoare si pe seara scot si Pornokini un traseu foarte dragutz la care trebuie sa recunoastem ca ne-a atras la inceput doar numele :)
A urmat o alta zi de “pauza” in care scot restanta de la Arhi (un 6b+) si mai pica un 6a+ luuung si dragutz.

invazie la Arhi :))

Ultima zi a venit cumva pe neasteptate, nu imi venea sa cred ca e ultima zi, insa a trebuit sa vina si asta ce sa facem. Ca sa profitam din plin ne trezim cu Catalin diz de dimineata si plecam la Kalydna. Aici catar la vedere cel mai fain traseu de pana acum Golden Oriole, un 6b+ care pica la vedere si sunt din nou destul de apropae de un 6c totusi nu vreau sa stau la lucru asa ca ne dam pe cat mai multe trasee.

"goarna" pt ultimu traseu

Finalu a fost brusc, obisnuiti parca cu rutina de genu trezit, mancat , urcat la faleze, catarat pana la ultima geana de lumina, intors in camera, manacat, vin/bere/ouzo si dormit, parca nu am realizat cum au zburat cele 10 zile. Imi e foarte greu sa trag vreo concluzie de genu ce a fost bine sau mai putin bine, un lucru e cert Kalymnos a intrat in sufletu meu, insula a mai cucerit un suflet, ma alatur astfel celor care abia asteapta sa se intoarca acolo.

Mai multe poze AICI.

...va doresc un an cat mai bun tuturor !!

Start Soul Moves, start HalbMarathon München, start, start, start..

2011-10-10T22:57:00.021+02:00

Pana acum daca ma intreba cineva ce anotimp prefer raspunsul era simplu: primavara iar daca ma intreba ce anotimp imi displace raspunsul era: toamna. Se pare insa ca anu asta am parte de o toamna foarte frumoasa chiar daca mai sunt zile cu ploi ma bucur sa aud repetandu-se afirmatii de genu...gata weekendu asta e ultimu cu soare si vreme faina de anu asta :)) Daca e toamna inseamna ca e Soul Moves, apropo la iarna o sa fie HardMoves, si ca sa pastrez ideea de "moves" mi-am propus sa particip si la proba de semimaraton din cadru München Marathon si nu oricum ci mi-am propus din nou sa scot un timp sub doua ore (din capitolu: "idealu meu in viata e placinta cu dulceata") asta dupa ce la Viena am dat tot ce am putut si nu am reusit acest lucru.
Dar sa incepem cu inceputu si anume prima etapa de la Soul Moves care se tine in sala de la Nürnberg Cafe Kraft o sala noua, foarte frumoasa nu asa mare ca si cea din München Boulderwelt motiv pentru care am avut ceva emotii ca va fi o ingramadeala de nedescris la traseee. Totusi timpul a fost foarte frumos si multa lume a optat se pare sa mearga afara la stanca probabil in Frankenjura :) asa ca am fost surprinzator de putini. Vazand ca vremea e asa frumoasa am zis ca nu ii car pe baieti dupa mine, ei inca neputand sa inteleaga placerea meschina de a sta in prafu ala alb care domneste intr-o sala de boulder, asa ca i-am lasat in Stuttgart in vizita la o frumoasa gradina botanica :)

cu trenuletu in parcu botanic din Stuttgart

Prima editie de Soul Moves nu a avut un istoric pentru mine, am catarat multe trasee insa nu am simtit ca am tras la limita, chiar daca la sfarsit nu mai puteam, ideea e ca au fost multe trasee usoare si medii asa ca daca le faceai pe toate astea se cam termina benzina pentru restu. Atmosfera a fost foarte faina iar concursurile extra inventate de organizatori au fost un deliciu. Mai multe poze de la eveniment AICI iar rezlutatele oficiale AICI.
Vazand asa o vreme am organizat o iesire la Petrohrad la bolovani de boulder. In afara de accidentu lui Lucas care si-a capsat limba sarind de pe un bolovan pot spune ca a fost o iesire perfecta, si asta datorita prietenilor cu care am fost.

un 6C du-re-re (stati linistiti nu a iesit !)

Mergand in trupa mare am optat sa dormim la camping iar alegerea a fost perfecta, eftin , frumos, curat, cu multe optiuni de distractie pentru copii dar si pentru parinti, iar dupa focu de seara baietii au adormit in medie dupa 20 secunde de stat in sacu de dormit :))...iara noi am savurat in continuare berea ceha :))

cu mik cu mare in juru focului

Daca pentru mine zona nu reprezenta ceva nou m-a bucurat faptul ca si celorlalti le-a placut aici asa ca planu e sa revenim sa stam mai mult aici, poate la anu cand va fi mai cald. Pentru mine insa planu este sa revin chiar anu asta pentru am niste proiecte care nu imi dau pace...apropo restanta de la "Penis" nu a iesit nici acum...

astept sugestii...

Mai sunt doua etape de Soul Moves una in München si ultima in Ingolstadt iar pentru antrenament vreau sa merg in Petrohrad, ma simt mult mai bine chiar si pe plastic dupa o iesire la bolovani astia. Stiu ca teoria spune ca inainte de o competitie indoor e indicat sa te antrenezi specific adica in sala si poate ca e asa pentru astia din varfu ierarhiei, insa pentru mine o iesire la "chiatra" e cel mai complet antrenament posibil :)

un 6A de moooral

Chiar daca m-am axat mai mult pe boulder in ultima perioada nu am neglijat nici alergarea, si asta datorita faptului ca am decis sa mai dau o incercare la un semimaraton si sa scot un timp sub 2 ore. Nu stiu daca m-am antrenat super bine sau o fi fost de vina adidasi noi Asics Nimbus 13 achizitionati cu ocazia expozitiei maratonului de la München si pe care i-am inaugurat direct in semimaraton ignorand toate sfaturile primite de a nu face acest lucru, ideea e ca dupa o lupta crancena am reusit sa imi indeplinesc un vis si anume am alergat semimaratonul in 1:59:23 . Ar fi multe de spus despre ce a fost in mintea mea de-a lungul cursei insa nu pot sa uit ideea cu care am inceput cursa...trebuia sa incep tare (pentru nivelu meu) daca doream ce mi-am propus, asa ca am inceput tare si am reusit sa mentin ritmul pana la final. Desi e doar al doilea eveniment de genu asta dupa Viena am observat un lucru care m-a deranjat la München, si anume punctele de alimentare erau anapoda...la Viena stiam ca la fiecare ~5 km am punct de alimentare, aici ba erau din ~2,5 km in ~2,5 km ba in ~5 km si uite asa planu meu cu gelurile a dat gres iar pe final m-am ales cu o frumusete de contractura la pulpitza dreapta ce era sa imi puna capac. Am razbit eu cumva (habar nu am cum) si am ajuns si in tura de stadion...aici alta faza memorabila, din viteza observ cu coada ochioului un cronometru ca arata ceva de genu 1:59:xx...moment in care strang din dinti si alerg in sprint cat pot eu spre prima "poarta" (peste pista de atletism) ce o zaresc in speranta ca acolo e finishu, totusi apropiindu-ma observ ca restu mai alearga, shit mai aveam juma de tura de stadion, aici deja eram in delir, nu stiu cum am ajuns la finish pentru ca ultima picatura de energie am dat-o pe sprintu mentionat anterior, in fine trec linia de sosire cand cronometru arata deja peste 2 ore si sunt un pic dezamagit insa ma consolam ca am dat tot ce am putut si asta e fost. Uitasem ca timpul efectiv e diferit mai ales ca am pornit din a doua grila, asa ca la afisarea rezultatelor oficiale AICI observat ca am reusit !!! yeeeeeeeeeeaaaaaaahhhhh...inca savurez satisfactia desi asa febra musculara demult nu am mai avut :))

analiza de la garminu´ meu

Ca sa termin in aceasi nota filozofica cu care am inceput, as spune ca fiecare anotimp are farmecul lui daca ai ce face daca lupti pentru ceva, daca ai teluri si esti motivat sa le atingi. Noah ca m-am inrosit...asa pro-fund nu am mai fost ...demult :)) Si ca in continuare sa imi placa si primavara imi doresc sa termin si eu un maraton....asa ca la maratonu de la Regensburg posibil sa mai cada un record ! sa nu ziceti ca nu v-am zis !

Jurnal de August

2011-08-26T09:51:00.023+02:00

“Ce facui muica in luna August ? “ Pai multe si nimik :) sa le luam pe rand. Am tras o tura pana in Antalya unde am crezut ca mor de caldura. Nu e de mers acolo in August, este incredibil de cald, cand am coborat seara (!) din avion suntem anuntati ca sunt vreo 40 de grade si 90% umiditate in aer… si ca sa vezi ca turcii au "umor" ne-au oferit sauna gratis la hotelu unde am stat :) Frumos in Antalya cred ca o sa revin aici insa am sa caut o perioada mai buna si posibil sa combin si cu ceva catarat :) Ce m-a distrat cel mai mult e ca am zburat direct din Satu Mare, da domnule avion Satu Mare-Antalya, totul e ok mai putin "educatia" unor oamenii care inca nu prea se au cu regulile unui zbor…sau ma rog poate si-au uitat bunu simt acasa. Primu soc a fost sa aud cum se intrebau foarte mirati “da ce?! e cu loc ?”…vroiam sa le raspund ca da domnle e cu loc …asta nu e personalu de Halmeu, daca picam dracului cu hardughia asta ne identifica hoiturile dupa locurile unde le gaseste. In fine, dupa multe parlamentari (ei intre ei) ajungem si in Antalya, vreau sa zic ca abia a aterizat avionu, inca eram pe pista principala si aveam o viteza considerabila ! ca deja juma de avion era instalat la coada sa iasa…saraca stewardeza a crezut ca face infart, a ajuns sa zbiere si sa implore lumea sa ocupe loc inapoi. Sanse minime, pe toti ii durea la basca.

Lucas se echipeaza de baie...

A urmat o saptamana in care era sa ma transform in peste pentru ca mai mult am stat in apa, mai ales Lucas care de cum se trezea se cerea la piscina :) Si dupa cum spunea bunica Dodo imaginea marii si zilele petrecute acolo aveau sa imi revina in minte imediat ce am parasit Antalya...

io, Lucas si marea

Intors in Regensburg petrec doua saptamani de burlac pentru ca pe Simo si pe baieti i-am lasat in Satu Mare la bunici care au fost foarte incantati sa continue distractia cu Lucas si Dani.

Dani la "Studii Aprofundate" de mancat singur..

Avand doua weekenduri la dispozitie am planuit sa merg la boulder in Petrohrad. In primu weekend pornesc cu Catalin si Bogdan de sambata dimineata. Planu pentru mine a fost sa catar doua zile si pentru ei sa se dea cu bicicletele prin zona. Ce a iesit a fost cam pe jumate adica eu am cataract cat am putut …mai exact cateva ore in prima zi si inca putin in a doua zi iar ciclistii au pedalat doar in prima zi (o poveste faina pe blogu lui Bogdan). Am ramas insa cu o amintire frumoasa si anume noaptea petrecuta sub ceru liber, un cer incredibil de senin si plin de stele (chiar si cazatoare).

gonind spre Petrohrad..

In rest cataratul pentru mine a fost destul de frustrant (a se vedea filmuletzul de la final cu multiplele incercari fara rezultat) adica nu mi-a iesit mare lucru si in plus am ramas rapid fara piele pe degete asa ca …am fost frustrat rau de tot :) Insa m-am gandit la ce mi-a spus Margica cand am fost impreuna in zona…”las ca asa se face mana”.

dureros... (foto: Bogdan Ungureanu)

Bineinteles ca mi-am imbogatit lista de proiecte, asa ca sa fiu sigur ca am motive sa revin. In prima zi am petrecut mai mult de jumate de zi lucrand un traseu de care am fost obsedat efectiv, nici nu mai stiu cate incercari am dat, desi era un 5C nu am reusit sa il leg... iar bolovanu se numeste pe buna dreptate "Penis" :)) Arata ca si un penis iar eu pot spune ca ce mi-a iesit a fost "fix pula".

aici intr-un 6A de referinta...l-am refacut la fel de greu ca prima data

A doua zi am ajuns si la un proiect mult ravnit de mine insa eram deja in perioada dureroasa asa ca nu am reusit nici un progres ba dimpotriva...

un "5C" foarte tehnic...asta e iesit! (foto: Bogdan Ungureanu)

Una peste alta a fost o experienta atat dureroasa dar si frumoasa si vremea a tinut cu noi, asta e o chestie foarte importanta tinand cont ca in trecut de fiecare data cand aveam sanse sa "evadez" aveam parte doar de ploi :))

iaca Closca si oul de aur

Cu idea asta in cap am pornit spre Petrohrad si in weekendul urmator dar de data asta am mers singur si planu a fost sa catar doar o zi. Nu pot spune ca a fost cel mai bun plan faptul ca am dorit sa vad o zona noua pentru mine, pentru ca am pierdut muult timp balaurind, iar cand intr-un final am ajuns unde trebuia nu m-am incalzit bine ca a inceput sa ploua, la inceput timid apoi destul de serios. Totusi m-am uns la suflet reusind un traseu superb, inalt, rotund si cu o iesire destul de delicata mai ales ca daca picam de acolo...nici nu vreau sa ma gandesc :) Am mai incercat niste trasee mai tari insa deja ploua si iesirile erau umede si alunecoase. Asa ca am avut parte si de ceva "down-climbing" destul de interesant :) Si apropo de down-climbing am fost nevoit de mai multe ori sa aplic tehnica asta, iar concluzia la care am ajuns este ca boulderu e un sport de echipa, mai ales daca il practici la limita, ai nevoie de un partener sa iti asigura spatele in caz de nevoie ...daca mergi singur cum am fost eu mici sanse sa dai 100 %, sau ma rog pe mine nu m-a tinut "moralu".

gata, catre casa ca ploua...

In incheiere, sa il fac invidios pe herr Sharma si Ondra am tras si un filmulet cu rezumatele celor 2 weekenduri de boulder la Petrohrad. Daca prima parte ar trebui sa se numeasca ceva de genu "a bad day of Trandafir" in partea a doua mai ies cateva trasee faine. Bineinteles ca traseele sunt mult mai usoare decat ce filmeaza baietii mai sus amintiti insa greutatea "cataratorului" este invers proportionala cu dificultatea rutelor...apropo de discutiile/postarile ce le-am cetit in ultimu timp pe bloguri legate de obezi ;)

Boulder in Petrohrad from Cristian Trandafir on Vimeo.

Amalgam de Iulie..

2011-07-25T10:18:00.014+02:00

Mi-am cam pierdut motivatia sa scriu pe blog, cred ca incep sa realizez ca ceea ce fac eu nu prea reprezinta material de blog...totusi sa nu le dau satisfactie totala celor care imi doresc sfarsitul in ale photo-blogo-sferei si am sa incerc sa mai scriu asa rezumate cu ceea ce fac. Desigur am sa va plictisesc cu lucruri marunte si posibil ne-importante asta pana cand voi avea si eu ceva reusite demne de bagat in seama :)
Deci luna iulie as defini-o ca fiind una lejera si cred ca poza asta o caracterizeaza cel mai bine...

a se ignora purecii jucausi de pe pieptu bine lucrat la sala ...

Au fost cateva iesiri in Frankenjura in care sper ca i-am trezit interesu pentru zona asta lui Catalin, pe care il inteleg perfect de ce iubeste Alpii.

Simo intr-o forma de zile mari...

Am descoperit insa o alta zona din apropiere care pe viitor merita exploatata atat pentru frumusetea peisajului cat si pentru falezele ei de catarat. Cam asta ar fi concluzia mea dupa o tura la cocotz in Konstein

un 7+ adevarat...proiect de proiect

A urmat o iesire foarte faina in Zillertal, imi e si greu sa expun in cuvinte cat de fain a fost, incepand de la surpriza placuta cu vremea excelenta in ciuda prognozei, continuind cu oamenii super faini cu care m-am intalnit acolo, si nu in ultimu rand locul de vis unde abia astept sa ma reintorc.

Coperta...

Reintors in Regensburg am inceput sa lucrez asa timid la un proiect ce nu demult mi se parea imposibil. Acum insa incep sa cred ca pot sa fac un traverseu de 7A....da stiu ca suna ceva de genu mission imposible ...adica Trandafir sa faca un 7A insa am reusit sa leg 2 din 3 parti ale traverseului....asa ca am inceput sa visez frumos.

Boulder near Regensburg from Cristian Trandafir on Vimeo.

Sa vedem insa ce ne rezerva Augustu...

Monsieur, s'il vous plaît..., la Fontaine

2011-06-08T22:40:00.037+02:00

Inainte sa plecam in Fontainebleau zici ca eram obsedat, ma gandeam numai la cum o sa fie, unde o sa dormim, oare cum o sa fie vremea, oare ce trasee sa fac, oare oare... la vremea respectiva imi spuneam ca e din cauza dorintei prea mari de a ajunge odata acolo, si ca dupa ce o sa fiu ajuns o sa ma mai linistesc :) vax albina sunt la fel de obsedat, abia astept sa ma reintorc :)) E greu de descris in cuvinte ce sentimente am trait pe acolo, ma uit si acum pe poze si tanjesc la fiecare moment ce l-am petrecut acolo.

dimineata pe racoare..primii spre bolovani

Planu era sa stam doua saptamani, am stat doar o saptamana, din diferite motive personale /profesionale/digitale, in fine eu zic ca e ok si o saptamana tinand cont ca in ultima zi pe la pranz am "refuzat" sa ma mai catar din cauza durerilor de la maini, care erau complet lipsite de piele....insa si asa fara amprente tot nu ma puteam opri :)) tin minte ca in ultimele ore ma dadeam numai pe trasee usoare pentru ca pe altceva nu mai puteam...insa ce e traseu usor in Fontainebleau?...hmmm toate sunt frumoase si iti ofera senzatii faine. Poate si din cauza dorintei prea mari, sau poate si din cauza lipsei cuiva cu mai multa experienta langa mine am ales sa catar 3 zile una pauza dupa care iarasi 3 zile ...si tot asa. Din pacate nu am reusit decat doua cicluri de 3 zile din motivele mentionate mai sus, insa cred ca era mult mai intelept un plan de genu 2 zile cocotz, una pauza. In fine acum stiu deja cum trebe si o sa ma conformez pe viitor.

Lucas

Trebuie mentionat ca in aceasta iesire l-am avut tovaras doar pe fiul meu cel mare, Lucas, si eram un pic ingroijorat cum o sa reactioneze la boschetarit, mai exact vroiam sa dormim un duba, sa mancam la primus, si sa ne spalam....mai rar :)) totusi cu spalatu a fost mai bine decat am preconizat pentru ca odata cu luna Iunie s-au deschis strandurile asa ca in cazurile de forta majora am optat sa ne "racorim" la piscina. Odata ajunsi pe la miezu noptii in parcarea de la Roche aux Sabots constat ca ditamai parcarea seamana mai mult a camping, plin de dube, hamace intinse intre copaci, plin de cataratori care au optat sa doarma aici :) si eu care imi faceam griji ca poate o sa fiu singur si ma vor haitui jandarmii :)))

"casuta" noastra

Din punct de vedere a locurilor unde am vrut sa cataram ne-am tinut de planu de acasa si anume sa schimbam zona in fievare zi. In prima zi am fost la Roche aux Sabots, loc cunoscut de mine din iesirea de acum doi ani cand am luat "virusu" de Bleau :)) Odata ajuns intre bolovani am petrecut aprox juma de ora fara sa ma catar (inuman!!) pentru la Lucas schimba bolovanii la foc automat iar eu eram doar dupa curu lui sa nu pice si sa se loveasca. Nu a fost cazu, asa cum am si anticipat locu asta e perfect pentru copii si pericolele exista parca doar in mintea parintilor. Cum am fost matinali am petrecut o buna bucata de vreme aproape singuri insa la scurt timp au inceput sa curga cu familii cu copii si locu a devenit un urias loc de joaca atat pentru copii ca si pentru parintii. Lucas social cum e si-a gasit rapid cativa parteneri de joaca in ciuda faptului ca nu se intelegeau, in sensu ca unu vorbea franceza altu germana si romana :))

e gata "virusat" si el...

Vazand astea am inceput si eu sa catar mai serios , mooooaaaaahhh ce fain a fost, o sa tin minte multa vreme inceputu asta, senzatia unica care ti-o dau traseele astea, fiecare traseu a fost special, si chiar daca era cotat usor sau super usor nu mi-a parut rau ca am lasat cativa microni de piele pe el :)) a meritat din plin. Nu am planuit sa imi iasa vreun traseu anume desi nu pot spune ca nu mi-ar fi placut sa iasa si ceva mai tare. In toata saptamana am scos cativa 6A, insa sincer am ramas in minte cu multe trasee mai usoare gen 5B, 5C la care am lucrat mult mai mult. Am incercat si un 7A....pffff mai e mult pana atunci ...insa a fost fain sa il incerc, si sper sa mai ajung la el sa vad daca fac macar o miscare in plus pe el :) Prima zi a zburat rapid si pentru urmatoarea noapte tragem la un camping mai exact la Camping Les Prés pentru a vedea cum sunt campingurile in zona. A fost dragut iar dusu cald a fost foarte bine venit. Am mai revenit in zona campingului deoarece campingul avea WiFi contra cost iar mie imi ramasese ceva minute de net, numai bine sa fac upload la cateva poze pe facebook.

la camping

Pentru a doua zi am ales sa mergem in J.A. Martin nu stiu daca am si ajuns acolo pentru ca desi noi am urmat drumu din topo (si explicatiile de pe net) am ajuns pana la urma la ceva trasee insa nu erau ca si in carte, aveam insa sa ma dumiresc mai tarziu, cum ca topoul cumparat de mine nu era cel mai bun / actual...asa ca dupa ziua asta am cumparat ceva mai bun cu care ne-am descurcat mult mai bine. Chiar daca posibil sa nu fi fost exact la J.A. Martin am catarat toata ziua atat eu cat si Lucas asa ca nu a fost timp pierdut. La sfarsitu zilei eram amandoi rupti de foame si oboseala asa ca opresc la o brutarie mica sa cumpar ceva sa mancam rapid inainte sa imi adoarma junioru, ocazie cu care m-am convins de ce spunea un vechi amic cum ca "la francezi conteaza ambalaju". Vreau sa zic ca tanti care m-o servit pe langa ca tot ii dadea in sus si jos cu Monsieur a inceput sa imi ambaleze covrigii cu nuca de parca era cadou lu' peste...in fine am urmarit toata actiunea linistit (in ciuda faptului ca Lucas striga la mine din duba sa vin odata ca ii era foame :)) ) si abia abtinandu-ma sa nu pufnesc in ras mi-am adus aminte de vorba amicului caruia ii dau acum dreptate ;)
A treia zi am ales sa mergem la Canche aux Merciers aici nu ne-am mai ratacit si totul era ca si in topo (cel nou) asa ca incept sa ma dau la foc automat atat eu cat si Lucas. Zona este foarte faina si foarte usor de ajuns de la parcare, de trasee nu mai zic nimik ca peste tot sunt multe si faine...timp si piele pe degete sa ai :)) Cum pe la 5 dupa masa incepe sa ploua ne decidem sa vizitam Fontainebleau (orasul), care e mik si dragutz, spre deosebire de Paris care este grotesc de mare si dragutz si el in oarecare masura.

in top batea vantu

In a patra zi avem zi de pauza asa ca mergem la Turnul Eifel. Aici nu am ce sa spun decat ca dupa ce m-am intors in parcare la Elephant, pentru ca aici urma sa cataram a doua zi, am picat lat de oboseala de zici ca am dat la sapa toata ziua. La Elephant era cat pe ce sa ne pierdem insa am dat peste niste "boschetari" care ne-au indrumat spre locu bun. Excelenta zona, aici am vazut si niste high ball-uri impresionante...cu ceva 8A+-uri pe ele.....hmmm tre sa ai cojones nu gluma :) Tot aici am incercat si un 7A care initial am zis ca nu are cum sa nu iasa, totusi a trebuit sa ma consider inapt de el dupa vreo 3 ore in care mi-am lasat juma de kil de piele proaspat crescuta in ziua de pauza :)))

7A.nu inca

Ziua urmatoare mergem la Bois Rond, alegere perfecta pentru ca am putut sa cataram la umbra, zona fiind intr-o padure destul de deasa. Aici imi iese cel mai fain si mai tare traseu din excursie si anume L'opposition Systematique un 6A foarte fain la care am lucrat destul de mult insa si satisfactia a fost pe masura la final. Pentru ultima seara ne intoarcem in parcare la Roche aux Sabots pentru ca a doua zi aveam sa mergem in zona 91.1. Odata ajuns aici ma aliniez regulii de stat la rand la "dus" mai exact la pompa de apa din parcare care dupa ora 22:00 era folosita in exclusivitate pentru a spala jegu de peste zi acumulat de boulderisti si boulderiste :) Nu stiu cum s-a nimerit insa in ultimile doua seri am nimerit in aceleasi parcari cu o trupa din Elvetia cu care ne-am imprietenit, eu fiind fericit ca nu catar singur iar Lucas a devenit prietenul cel mai bun a lui Tom...unul din catei elvetienilor :)

care e urmatoru' ?!

Dupa cum spuneam la inceput in ultima zi am cedat in sensu ca nu mai puteam tine nici o priza si ma dadeam numai pe trasee cu prize mari si rotunde. Am considerat ca am nevoie de cel putin doua zile sa imi revin, iar eu trebuia sa ajung in Regensburg cat de curand asa ca am luat hotararea impreuna cu Lucas sa incepem lungul drum spre casa.
Am incercat sa montez ce am filmat eu si Lucas in aceasta saptamana, ce a iesit ?...a se vedea mai jos.

Fontainebleau_Mai_2011 from Cristian Trandafir on Vimeo.

Mai multe poze click AICI Monsieur.

In speranta ca vom reveni cat de curand...

au revoir Monsieur...

Velo' Gigi

2011-05-16T21:18:00.028+02:00

Cu gandul la iesirea la Fontainebleau ce se apropie cu pasi repezi am acceptat invitatia lui Bogdan la o iesire un pic mai lunga cu bicicleta adica vreo 80 km. Am considerat ca este un bun antrenament si ca sa fiu convins ca trag de mine l-am luat si pe Lucas in croozer :)

la inceput zambeam la fiecare pedala...

Daca pentru mine aceasta iesire s-a dovedit a fi un adevarat maraton pentru Bogdan si Catalin a reprezentat doar o mica incalzire pentru mega proiectul lor de a pedala de-a lungul Dunarii de la Regensburg la Viena ... ba mai mult inainte sa porneasca, Bogdan va merge chiar pana la "izbucu" Dunarii si va venii pe bicicleta pana la Regensburg. Informatii despre proiectul lor cat si evolutia live se va putea urmarii pe siteul http://ungureanub.blogspot.com/

Inca mai zambesc :)

La mijlocul traseului sau mai bine zis in punctul terminus facem o pauza de masa si o bere rece, dupa care pornim inapoi pe alt drum un pic mau lung... Din acest moment incepe sa mi se para muult mai greu pedalatu...nu realizam care e cauza... pizza ? berea ? micile dealuri ce trebuia sa le trecem ? Acum cred ca toate la un loc plus oboseala si-au spus cuvantul si astfel pe drumu de intoarcere imi cam dispare zambetu...

unde mi-e zambetu ?

Per total ne-a placut iesirea atat mie cat si la Lucas si mai mult ca sigur o mai repetam "isprava", chiar daca nu pe acelasi traseu dar macar pe aceasi distanta daca nu mai mare :))...asta o spun acum dupa ce au trecut cele trei zile de febra si chin ce au urmat :)))) Finalu "cursei" a fost foarte interesant, aveam impresia ca fugim de o "tornada", care ba era in stanga, ba in dreapta....pana cand intr-un final am intrat noi direct sub norii negrii si ploaie.

sigur inainte ?

Toate bune si frumoase ajunsi acasa constat ca am pierdut pe drum cateva kile pe care chiar daca le gaseste cineva pe traseul de mai jos e rugat sa nu mi le inapoieze.....

HCO 2011

2011-05-03T16:50:00.026+02:00

O saptamana de "foc ", asa o sa imi aduc aminte de Pastele din 2011, "focul" insa a fost unul pasnic si a avut rolu de a-mi rumenii un pic "muschii". Ajungem zombi in Satu Mare, unde dupa vreo 12 ore de condus noaptea ii pasam pe Dani si pe Lucas la bunici, iar noi bagam nasu in perna pana spre seara. Nu prea stam in Satu Mare asa ca abia avem timp sa dam o tura prin oras, si sa ne intalnim cu cativa apropiati, iar duminica dimineata pornim spre Herculane, via Timisoara (via Oradea). De la Satu Mare la Oradea avem parte de un drum excelent, adica demult nu imi aduc aminte sa fi fost asa bun drumu, chiar si in Tarcea satu unde placile tectonice si-au facut de cap groaznic pe vremea cand habitam in Timisoara si un drum spre casa era un adevarat chin. Judetul Bihor insa tine capu de afis, aici in viata mea nu am prins drumuri bune, fie drumu spre Satu Mare era praf fie drumul spre Arad, niciodata amandoua, ma gandesc ca ar fi si monoton fara stopuri si gropi cat "China", apropo din 4 capace la roti mai am 2-ua iar plumbu de la o roata a zburat si el..sper doar sa nu fi fost ceva plumb radioactiv si sa le afecteze productivitatea la putorile ce "repara" drumurile. Nah bun odata ajuns in Timisoara situatia devine roz din muulte muulte motive ,nu doar drumu e ok, intalnirea cu Ana ne incanta sufletele ! Este o frumusete de fata si e foarte cuminte ! Ruxi, Iuli io zic sa mai faceti un bebe ca va plictisiti alftel :)

Seara tarziu ajungem in Herculane destinatia finala, si dupa o bere cu prietenii ne bagam iarasi la dormit cu gandul la a doua zi cand aveam sa incepem sa cataram. Daaa ca de aia am batut atat drum sa cataram, sa cataram si iar sa cataram. Luam legatura cu Costin si aflam ca sunt la Faleza, ma uit pe top si vad ca traseele nu prea sunt de nasu nostru dar doream sa vad si eu Faleza ca auzisem multe lucruri frumoase despre ea. Asa ca ne avantam si noi acolo si ii gasim pe Costin si pe Alex la munca :) Ne bagam si noi in ceva mai usor insa cum totul e relativ "usoru" asta nu prea e de noi asa ca il rog pe Costin sa bage ultimile bucle in Monopol ca sa pot sa il lucrez...vorba vina ca am luptat la greu sa ajung sus sa imi recuperez buclele :)) Ne simtim destul de ok pe prima parte de la o mansa din Heavy Fuel iar dupa ce baietii se retrag si Simo imi spune ca o vipera se uita curioasa la ea ne hotaram sa ne retragem si noi de data asta spre o faleza cu trasee mai usoare.

Mergem la "Domnu Castor" :)

Mergem in Cheile Bobot unde stiu ca sunt muulte trasee usoare si bine batute. Aveam sa revenim aici si a doua zi si treminam tot ce e sub 7- de la faleza animalelor. Simo se resimte si pe buna dreptate pentru ca a catarat foarte mult si foarte bine ! asa ca trecem raul pentru niste proiecte de-a mele. Inchei ziua super fericit pentru ca imi iese Domnul Castor, tin minte ca la HCO 2008 ma uitam cu jind la oamenii ce se dadeau pe traseu asta si ma gandeam daca o sa ajung si eu vreodata sa fiu capabil macar sa il incerc. A iesit "second go" si faptul ca m-a filat Simo m-a facut si mai fericit la final. Trecem inapoi Cerna si desi mai avem ceva timp eram asa euforic incat hotaram sa incheiem ziua. Decizie inteleapta pentru ca dau sa pornesc masina si curent prin parti...mi-a murit bateria din cauza lazii frigorifice...ptiiiii. Ma gandeam ca trebe sa marsaluim pana la Dumbrava si sa lamuresc pe cineva sa ma ajute, avem insa noroc si ne intalnim in chei cu un cuplu dragut, si problema se rezolva rapid ! Multumim !

A treia zi facem planu cu Costin la km 9, pentru mine a reprezentat ocazia perfecta sa inchei conturile cu Grover, si cu ajutoru tehnic de la Costin reusesc ! si iara ma prinde finalu zilei fericit.

In "Grover"

Avea sa urmeze prima zi de la HCO, editie aniversara, 45 de trasee la Open, plus 8 la Master, asa da ! de ar fi in fiecare an atatea trasee poate s-ar plange lumea mai putin de aglomeratie si stat la cozi, totusi munca de amenajat este titanica asa ca jos palaria in fata tuturor celor care au contribuit activ la amenajat. Trebe sa precizez ca am avut un noroc chior la acest HCO mai exact l-am prins pe Costin fara partener de coarda si am reusit sa il conving sa cataram impreuna (cum am reusit nici acum nu imi explic :)) ). Pentru mine a fost o experienta unica sa catar cu Costin, sincer simt ca am descoperit o gramada de chestii noi despre catarat in aceste 3 zile cat a durat HCO-ul doar privindu-l si ascultandu-i sfaturile. Desi am mai avut ocazia sa catar alaturi de cataratori mai buni ca si mine, pot spune ca cele 3 zile pline de catarat alaturi de cineva experimentat (si bun didact!), asa cum este Costin, mi-au deschis multe porti (mental, teoretic, fizic), care altfel ar fi ramas inchise pentru cine stie cata vreme. Asa ca incep prin a-i multimi frumos ca m-a acceptat ca si partener de coarda la aceasta editie de HCO. Personal mi-am dorit si am si reusit in mare masura sa fac traseele din prima, sa nu stau prea mult la lucru, tinand cont de numaru mare de trasee amenajate. Au fost vreo doua trasee unde am dat mai multe incercari pentru ca simteam ca pot, insa in mare masura ce nu a picat din prima a ramas proiect si pot spune ca acum am niste proiecte la care nu visam inainte :)

Myosotis, un nou proiect

Costin a avut un tel zic eu super indraznet si anume sa catere toate traseele ! Si a reusit ! ca dovada si locul I castigat pe merit ! Bravo ! Nu e la indemana oricui sa catere 44 de trasee, si chiar daca au fost si cateva trasee mai usoare (pt el ;) ), le-a tratat cu respect si a reusit sa isi mentina motivatia in ciuda durerilor fizice datorate disparitiei pielii de pe degete! ca sa nu mai zic de lupta extraordinara si eleganta cu care a rezolvat traseele grele ! Io credeam ca sunt obsedat cu cataratu insa acum stau si ma gandesc ca doar gura e de mine :))) Ma bucur ca am ocazia sa incerc si cateva trasee mai tari care stiam sigur ca nu vor iesii insa am dat macar o incercare pe ele. Dupa cum spuneam mai sus unele mi-au ramas proiecte si cu prima ocazie o sa vreau sa le scot pentru altele insa trebuie sa recunosc ca mai am mult de lucru pana sa le consider proiect :)

palieru 1....aiii ?

Ultima zi de concurs este o zi cu soare, si desi sunt convins ca multi participanti au mari probleme cu mainile dupa doua zile de catarat, in ultima zi toata lumea catara cu spor. Am si eu spor si iarasi sunt fericit la final pentru ca imi pica doua proiecte personale Stalker si Dune, plus imi iese din prima First Acces.
La final parca nu imi venea sa mai parasesc Cariera, asa ca mai stam la o vorba cu prietenii si cu greu ne hotaram sa incepem sa ne retragem la masini. Pentru majoritatea avea sa urmeze recuperarea si pregatirea de chef, eu cu Simo insa ne pregatim de un nou "maraton" si anume condusu spre Dani si Lucas care ne asteptau la Satu Mare.

in Stalker

Ajungem tarziu mult dupa miezu noptii si ne grabim sa dormim. Pentru mine avea sa fie cel mai obositor drum pe care l-am facut...aveam sa imi schimb parerea peste doua zile cand nici nu stiam sigur daca visez sau chiar ajunsesem inapoi in Regensburg. Bag un somn in care visez doar prize scurse de picioare :))) si cand ma trezesc incep sa realizez ce frumoasa a fost saptamana ce tocmai a trecut .....

doi oameni fericiti !

Pentru mai multe informatii legate de HCO 2011, gen clasament, feedback-uri, poze va invit pe site-ul oficial http://www.alternativetm.ro/hco2011

Semi-maraton Viena 2011

2011-04-18T09:27:00.017+02:00

A fost foarte frumos si ce e mai important e ca acest mega eveniment m-a "convins" sa continui sa alerg, ba chiar mai mult sa incerc sa alerg mai mult si mai bine. Imi doream sa scot sub 2 ore, nu a fost posibil si acum ca stau sa ma gandesc telu meu era de la inceput "fals" pentru ca nu a fost corect sa imi propun o imbunatatire a timpului de aproape 10 minute intr-un interval asa scurt, adica intr-o saptamana. In primu rand nu am avut timp sa ma pregatesc ca sa nu spun ca cel putin pentru mine sa alerg doua semimaratoane la un interval de o saptamana a reprezentat o mare provocare.
Oricum fata de semimaratonul trecut am reusit sa imi imbunatatesc timpul cu aproximativ 4 minute, totul este relativ insa pentru ca la Nepal-Lauf am alergat ceva mai putin (20.79 km) insa terenul a fost mai greu avand de urcat mai multe dealuri. La Viena distanta a fost mai lunga (21.36 km) insa nu am avut probleme de urcat.
Rezultatele oficiale inclusiv al meu (numarul de concurs 13339) se gasesc pe site-ul oficial www.vienna-marathon.com iar mai jos "comportamentul" meu conform pretenului Garmin :))Nah bun acum ca am terminat cu datele tehnice sa va povestesc cum am simtit eu weekendu asta. Pai in primu rand a trecut cu o viteza uimitoare, parca adineaori eram plin de emotii si parca nu imi vine sa cred ca deja toate au trecut. Ajung vineri seara la Hotel unde ma intalnesc cu prietenii din Timisoara, pe unii ii cunosc doar din poze/povesti insa m-am simtit foarte bine primit si desi eu sunt mai "timid" am reusit sa ma simt integrat in grup destul de rapid.
Sambata ajungem la inscrieri unde este o adevarata nebunie, este un festival de-a dreptu, am facut un tur cam la toate standurile specializate cu articole specifice maratonului, si incet incet am inceput sa descopar aceasta lume a alergatorilor. Erau acolo atatea chestii de care habar nu aveam ce rol au insa noroc ca mai intrebam pe Alin sau pe Tibi si m-am mai dumerit si eu :) Dupa acest prim "maraton" simteam ca am plumb in picioare asa ca ne retragem in camera sa ne odihnim, insa ma chinui degeaba sa atipesc si decid ca trebe sa fac ceva asa ca dau o fuga la o sala de catarat. Ajung destul de greu la sala deoarece am mers o statie in plus cu U-bahn-ul si am luat-o domol pe jos in sens invers...vreau sa zic ca am bagat un mars fortat de cel putin o ora :)) Oboseala insa zboara cand ajung la sala, este maaare, este frunoasa, imi place !!! imi venea sa ma dau pe toate traseele pacat ca nu am si reusit, oricum am incercat sa bag un traseu sau un circuit pe fiecare perete. Seara cand ma intorc in camera restul trupei deja dormea asa ca ma bag si eu rapid in pat si spre uimirea mea adorm fara probleme pana pe la 6 cand lumea incepe sa forfote in jur si sa se pregateasca. Suntem in grafic, nici nu aveam cum sa nu fim tinand cont ca fiecare dintre noi aveam cel putin un cronometru cu GPS agatat de noi :)) deci totul e sub control nu aveam cum sa intarziem. Aveam de schimbat vreo doua U-bahn-uri si la fiecare statie ne intersectam cu alti alergatori sau mai bine as spune hoarde de alergatori. Situatia devine destul de incomoda in momentu cand spre punctul final al calatoriei eram asa inghiesuiti in metrou mai ceva ca sardelele....oricum cand am iesit din vagonu respectiv am inceput sa apreciez aeru...oxigenu :)) cred ca mai aveam un pic si bagam un lesin artistic pe acolo :))
Totul e bine organizat asa ca ne lasam pungile cu haine in camioanele destinate si ne indreptam spre standurile de start. Tinand cont de performantele mele am fost pe buna dreptate asezat mai la capat asa ca ma despart de trupa si de aici incep sa infrunt singur emotiile. Se da startul la cei din fata, noi insa stam si privim cum marea de oameni se pierde in zare, iar dupa vreo 10 minute ne anunta un nene sa ne pregatim ca incepem si noi. Toate bune si frumoase numai ca pe mine de la atata asteptat o inceput sa ma taie pipi...si ma trecea groaznic de tare tinand cont ca am fost foarte atent cu hidratarea dinainte de alergat. Timpul zboara insa si incepem sa alergam, nici nu stiu daca alerg sau inot in aceasta maare de oameni, a fost foarte interesant pentru ca pe toata distanta am fost depasit si am depasit la randul meu. Nu am fost nici un moment singur, am pornit cu gramada, am alergat la gramada si am terminat la gramada :)) La un moment dat dupa nici 3 km ma doare splina sau ceva in zona, si imi dau seama ca nu mai pot tine pipi in mine, asa ca am doua variante, fac pe mine, da m-am gandit si la asta, ma gandeam ca se usca oricum, sau a doua varianta cea castigatoare :) sa trag pe dreapta cu tupeu si sa scot baluba...imi iau inima in dinti si trec la fapte, vreau sa zic insa ca nici aici nu am scapat de gramada, cred ca le-am dat idei la oameni oricum instantaneu am fost inconjurat de vreo alti 5-10 oameni darnici irigatori de copaci vienezi :)) Credeam ca inceputu e greu insa dupa aceasta usurare alergatu a devenit o placere de-a dreptu. M-am simtit bine pe toata durata cursei ba chiar pe final am avut puterea de un "sprint" final. Per total am terminat multumit de mine si asta e cel mai important. La zona de final este o adevarata nebunie si dupa ce imi recuperez hainele si bag si un dus ...hmmm destul de ciudat sa faci dus tot la gramada in corturile militare... ma intalnesc cu restu trupei si ma bucur ca nu sunt singur si am pe cineva alaturi in aceste momente de crunta durere fizica. La scurt timp ajung si maratonisti iar Alin scoate un timp foarte bun, mai avea un pic si termina maratonu inaintea mea....eu alergand doar jumate din ce a alergat el. Bravo Alin ! si bravo tuturor alternativilor (si nu numai) si suporterilor cu care am petrecut acest weekend minunat.
In asteptarea unei descrieri mult mai profi va invit sa urmariti http://gianinalin.blogspot.com/

Nepal Lauf - Semimaraton

2011-04-11T23:31:00.026+02:00

Daca imi spunea cineva ca am sa alerg un semimaraton inainte cu o saptamana de semimaratonul de la Viena pe care l-am planuit cu muult timp inainte ziceam ca viseaza frumos. Insa intamplarea face ca fiind la sala de catarat sa ma puna dracu sa citesc un pliant ... cica se organizeaza un eveniment Nepal-Lauf pentru a strange ceva fonduri in scop umanitar...pentru Nepal :) Nu m-am lasat convins neaparat de scopul umanitar ci mai degaraba am vrut sa vad daca sunt in stare si de ce nu am considerat ca ar fi un bun "antrenament" pentru Viena. Trebe sa recunosc ca desi am inceput sa alerg azi iarna cu un avant pioneresc odata cu venirea primaverii capu mi-a stat mai mult la catarat si iesit la ture cu bicicleta.

Cu Lucas in Croozer spre faleza de catarat

In saptamana dinaintea semimaratonului nu stiam ce sa fac...in cap imi napadeau toate "sfaturile" pe care le-am cetit pe net de-a lungul timpului, cica e bine sa fi hidratat prin urmare am bagat la apa in mine de eram aproape sa imi pun noaptea un pampers de la Dani, sa ma scutesc de drumurile la buda, cica e bine sa fi hodinit, nici aici nu m-am lasat pe tanjeala am dormit ca un leu :) dar cica e bine sa si mananci bine "carbo" si alte chestii din astea...saraca Simo trebuia sa gateasca si de doua ori pe zi :)) In fine ce vreau sa zic e ca aveam emotii mari si eram in stare sa pun botu la orice sfat care il primeam fara sa ma gandesc prea mult. De alergat in ultima saptmana am fost doar asa usor sa nu cumva sa se rupa ceva in mine :)) In fine povestea "cursei" e destul de seaca dar sa o luam cu inceputu. Cum de la mine de acasa pana la start respectiv final sunt maxim 2 km ma decid sa o pornesc calare pe bicicleta. Numai bine ma incalzesc un pic si ma pun sa fac ceva streching inainte de start. De data asta am calculat bine timpul si nu am stat prea mult inainte de start sa acumulez emotii si alte chestii. Incepe un nene sa strige in boxe ca cica astia d ela 10 km si "halbmaraton" sa ne indreptam incet spre start. Zis si facut ma bag in gramada si incep sa ma uit in jur....fuck ....toti sportivi adevarati, care mai de care mai sexi si plini de fibra, este momentu cand mi se urca un nod in gat si ma gandesc ca sunt ca o nuca in perete. Ca sa ma simt mai bine ma "retrag" langa un grup de babe si mosi, incep sa ma simt mai bine, pana in momentu in care ma uit la imbracamintea lor, o baba avea tricou cu "bavarian ironman", altu cu "ironman regensburg", altu cu nu stiu ce alt ironman, shit incep sa ma consider iarasi aiurea...de fapt eu eram un fel de "nylon-man" deoarece conform sfaturilor stiam ca e bine sa nu pun bumbac pe mine ca tine transpiratia...insa in aceasta adunatura de "ironmani" incep sa ma gandesc daca la anu sa nu vin in ceva zale de fier...sa ma simt si eu in mediu :)) Intre timp se da startul si nu mai reusesc sa ma mai gandesc la prostii, incerc sa imi reglez ritmu si ma concentrez sa respir corect. Daca la inceputu cursei m-am simtit tanar si plin de energie, posibil si datorita faptului ca eram inconjurat de cururi sexi dupa numai cateva minute acestea au disparut ?!....si am inceput sa fiu inconjurat de babete si mosi. Bun si asa, tot conform a ce am cetit pe net am incercat sa imi aleg un "iepure"...deh am ales unu batran ca aia tineri s-au speriat de "nylon-man" si au fugit ...dracu stie unde. O perioada reusesc sa ma tin de un mosneag, dar spre uimirea mea la un moment dat acesta se indeparteaza incet si sigur, ma uit pe ceas si vad ca nu am scazut ritmu deloc, ba dimpotriva mergeam foarte bine. Trag concluzia ca "iepurele" e de vina, asa ca imi aleg altu ranit, adica un alt mosneag care avea ditamai bandaju de genunchi. Gata asta se pare a fi parte din strategia perfecta, incep sa ma simt bine si stau in spatele lui fara sa fortez. Toate bune si frumoase pana cand se desparte grupu de alergatori de la semimaraton de cei de la 10km...pffff si iepurele meu pleaca cu cei de la 10 km....insa il inteleg e batran si ranit.Continui pe traseu de semimaraton si din acest moment alerg destul de singur, in fata aveam cateva sute de metri pana la urmatoru, in spate idem, nu stiu daca eram foarte in spate sau doar in spate...ca in fata nu se pune problema sa fi fost. Daca pana acum traseu a fost superb fiind cu urcari usoare si mult plat printr-o padure racoroasa, de acum se impute treaba in sensu ca padurea dispare si iesim in camp iar soarele ne arde efectiv, si abia astept sa ajung la punctele de realimentare sa-mi dau cu apa pe fata. Ultimii kilometri sunt seci, adica alerg destul de singur, spun destul ca au fost vreo doi care m-au intrecut insa eu nu am mai vrut sa fortez desi cred ca puteam am inceput sa am dureri la genunchi, si a inceput sa ma apuce frica ca sa nu ma accidentez si sa nu mai pot sa ma prezint la Viena. Asa ca relaxat imi setez viteza pe foarte incet (eu avand doua viteze incet si foarte incet) si trec linia de sosire dupa 2 ore si 12 minute. Nu e rau, parerea mea, mi-ar place sa spun ca imi propun sa scot sub doua ore la Viena insa parca imi e si frica sa ma gandesc. La final Simo ma intreaba...ei cum a fost ? raspunsu a fost ceva de genu ca nu a fost chiar asa greu insa daca ma intreba pe la kilometru 17 raspunsu era ceva de genu...este inadmisibil de greu !!

Nu stiu altii cum sunt insa eu cand alerg mintea imi zboara la tot felu de probleme cotidiene, sau la "probleme" legate de catarat (da stiu sunt obsedat rau de tot). Prin urmare m-am gandit cum ar fi sa incerc si cap de coarda un traseu greu pentru mine asa pe la gradu 8 si pe care l-am muncit ceva in mansa si m-am simtit foarte bine spre surprinderea mea.

o faleza noua ...un nou proiect

O alta chestie care ma pus pe ganduri este legata de catarat (aha..is bolnav rau, stiu), si anume de ce in Romania comunitatea doreste sa creasca? tot citesc ca se doreste ca escalada sa devina sport de masa ca in occident. Oare lumea se gandeste ce inseman asta ? Ar mai exista oare perete cu o aderenta cat de cat buna in cazul in care o zi normala la faleza ar arata asa:

O zi de weekend in Frankenjura...

Bineinteles e bine ca lumea sa isi deschida mintea spre acest sport si sa nu il mai priveasca ca si o ciudatenie, insa mare atentie ca exista si reversul medaliei...aici "in vest" s-a ajuns pana acolo incat noile faleze sunt tinute "secret" ca sa nu navaleasca puhoiu ! Ca sa nu vorbesc ca bolovanii de boulder in Frankenjura reprezinta un mare secret, nu gasesti carte cu informatii, totul e transmis in viu gari...dupa cel putin doua trei iesiri si posibil o duzina de Weissen :)

Lucas si Dani o saluta pe Ana Sadovan !

Mai sunt cateva zile pana plec la Viena si daca cineva ma intreba daca am emotii raspunsul este da am emotii insa nu pentru deplasarea la Viena ci emotiile vin la gandul ca in curand am sa revin in Herculane, daaa stiu ca multa lume o sa spuna ca sunt ciudat cu afirmatia asta insa trebuie sa stai departe oleaca de zona asta ca sa intelegi ce simt. Pana atunci insa ne pregatim cum putem mai bine...pe unde apucam intr-o societate unde escalada e sport de masa ;)

Simo

Mental

2011-03-21T21:36:00.020+01:00

Trebe sa recunosc ca materialu de blog devine din ce in ce mai rarefiat daca imi doresc sa nu ma repet. Adica daca incep acum sa spun ca am fost din nou la catarat in Frankenjura si ca a fost super, o sa devin plictisitor...chiar si daca am sa precizez ca Lucas a uimit asistenta cu lejeritatea cu care s-a dat in mansa ba chiar ne-a transmis un salut de pe undeva de sus, de la o inaltime zic eu foarte mare pentru varsta lui. Bine ca am mai fost noi la sala la catarat si cunostea sentimentu insa am stat si m-am gandit ca niciodata nu a avut probleme sa vina jos, adica parca a stiut ca trebuie sa stea cu picioarele in perete si sa se lase un pic pe spate...nu stiu daca a "copiat" uitandu-se la altii sau chiar a simtit ca asa e bine....oricum eu sunt mut de uimire.

Lucas la Wolfstein

Am stat si m-am gandit cat de "mental" e sportu asta, si parca de cand am inceput sa ma gandesc la chestia asta descopar tot felu de "ciudatenii". Eram la sala si incercam un traseu destul de ok pentru mine adica nu foarte greu dar nici usor. La un moment dat chiar sub portiunea cu unica problema din traseu imi vine gandul "negativ" ca nu o sa pot tine priza, incerc sa alung gandul insa el persista. Incep sa ma intreb daca nu e un semn si ca ar trebui sa am grija, totusi imi aduc aminte ca sunt in sala si am asigurari la fiecare 1,5 m asa ca nu e nici un pericol. Ma angajez asadar in miscarea propriu zisa si prind priza, ma linistesc cand observ ca o controlez mai bine decat ma asteptam, dau sa asigur si simt efectiv cum mi se scurge toata forta din mana...shit...ma decid scurt ca decat sa asigur crispat si dupa aia sa strig ZUUUUU (adica strange), sa dau un jump. Totul e ok, nu e mare lucru insa am ramas uimit cat demult am fost influentat de acel "gand negativ". Am trecut acel pas de nenumarate ori fara nici o problema...o singura data m-am gandit ca nu o sa reusesc...si asa a fost. Hmmm ma intreb cum e la copii, ei nu cred ca realizeaza ca se pot afla intr-o situatie dificila...ma rog in mansa e si alta poveste insa totusi tind sa cred ca daca iti golesti capu de ganduri si reusesti sa intri in acea "transa" in care te preocupa doar momentu zero...adica nu ma intereseaza ce urmeaza...sau ce a fost (aka ultima asigurare e la 3 metri sub mine) rezultatele pot fi peste asteptari. Concluzia: am sa incerc sa ma relaxez mai mult cand catar si sa iau totul ca si pe o joaca ... la capitolu asta ma poate ajuta Lucas...tiii ce fain de el...pentru el totul e o joaca !

La joaca in Frankenjura

Vine primavara asta e cert :) asa ca petrecem tot mai mult timp afara la soare si parca si viata este altfel, esti mai plin de energie de chef de viata. Am chef sa alerg, sa ma dau cu bitza, de catarat nici nu pomenesc deoarece chefu de catarat este omniprezent pe toata durata anului :)
Ma antrenez la greu pentru semimaratonu de la Viena si incep sa am dubii serioase ca am sa il termin, nu de alta dar pana acum cea mai lunga distanta a fost de 12 km, bine ca in zona mea sunt multe dealuri si nu e chiar plat insa totusi pana la 20 km mai e ceva iar diferenta de 8 km mi se pare uriasa! dar nu ma las bag ca MIG-u :)) sper doar sa nu ma trimita Basescu in Libia in lipsa de aparatura performanta. Alternez alergatu cu mersu cu bicicleta, si nu stiu de ce insa incepe sa mi se para mult mai lejera a doua varianta probabil ca si aici este o chestie mentala, deoarece turele cu bicicleta le fac ziua, cand e vreme buna, soare etc etc, pe cand de alergat ma apuc dupa ce adorm juniorii asa ca afara e intuneric si racoare...

Cu Dani in Croozer il insotim pe Bogdan

Odata cu venirea primaverii planurile de iesiri se bulucesc in mintea mea, si imi este clar ca nu o sa reusesc tot ce imi propun, trebuie sa filtrez cumva toate dorintele si sa le pastrez pe cele mai fiabile...sper sa fac cele mai bune alegeri si pentru asta trebuie sa imi eliberez mintea de toate presiunile si dorintele extreme....iar pentru asta timpul petrecut la joaca cu Dani si Lucas imi sunt de un maaare ajutor, ca dovada chiar si subiectul acestei postari mi-a venit in timp ce ne jucam in "gradina".

O lume mininata in care veti gasii.....NUMAI COPII

In incheiere sa revin la catarat...daaaa, cine nu e curios si a citit pana aici in speranta ca nu o sa bat iarasi campii cu al meu hobby....tzeapa :)) Deci m-am decis sa incerc anu asta toate traseele existente in zona Schönhofen, mai putin un 9 care deocamdata nu e de "abdomenu" meu, prin urmare macar o data pe saptamana dupa programu de lucru am sa revin aici impreuna cu parteneru meu super motivat Nikolaus. Inceputul e promitator, am reusit sa leg cele mai grele miscari dintr-un 7 (old school !) care acum 2 ani cand l-am incercat in mansa mi se parea imposibil. Prin urmare abia astept sa ajung din nou la el si cine stie poate mai descopar ceva "filozofii" ajutatoare gen ....zeeen, peace, ganduri pozitive si integrari in absolut....noah hoooo ca aberez :)

Seara pe racoare cu chelia transpirata...

Ca si informatie "Top Secret"... m-am lasat de fumat ...acum fumez doar ocazional ...ultima tigara am fumat-o prin noiembrie 2010...sau nu, azi noapte am fumat ... in vis :))

Nu vrem garduri pe munte

2011-03-02T10:20:00.004+01:00

http://www.alternativetm.ro/PetitieImpotrivaAdoptariiOUG57-2007

APEL LA ACTIUNE pentru stoparea proiectului de lege referitor la modificarea legii ariilor protejate (OUG 57/2007), ce restrange masiv si abuziv practicarea turismului si sporturilor montane.

In aceste zile la Parlament se pregateste un proiect de lege care modifica regimul legal al ariilor protejate, afectand mare parte din masivele montane din Carpati. Daca va fi aprobat in forma lui actuala, se vor institui restrictii si interdictii extrem de dure si nejustificate pentru toate formele de turism activ nemotorizat si sport montan, adica drumetie, speologie, alpinism, escalada, mountain-bike, schi de tura, free-ride, parapanta, deltaplan, rafting, canyoning.

E vorba, printre altele, de:
- interdictia totala de a parasi traseele turistice marcate (desi in multe masive montane nici nu sunt aproape deloc trasee marcate, sau sunt doar cateva), indiferent de mijlocul de deplasare: pe jos, pe schiuri, pe bicicleta, pe cal
- interdictia totala de campare in afara camping-urilor special amenajate (desi in majoritatea masivelor montane nu exista deloc campinguri amenajate, si chiar unde exista sunt foarte putine si prin amplasare nu acopera nevoile turismului montan)
Proiectul de lege pentru aprobarea OUG 57/2007 se poate consulta aici:
http://www.cdep.ro/comisii/administratie_publica/pdf/2011/rs716_07.pdf
Daca sunteti de acord cu protestul impotriva adoptarii acestui proiect de lege va puteti manifesta adeziunea adaugandu-va in tabelul de mai jos AICI. Acest protest va fi transmis prin email Comisiei pentru Administratie Publica din cadrul Parlamentului.

Hard... Winter

2011-02-03T12:24:00.015+01:00

Ce ti-e si cu anu asta ? zici ca toate sunt cu fundu in sus, Catalin isi rupe picioru la ski, Alin isi buseste masina, bolile iernii musca aprig din familia mea si de la mik la mare bolim pe rand, si cireasa de pe tort Simo trebe sa se opereze.

ultima poza cu Simo cu fiara cu tot :))

Ce sa zic daca va intreba cineva daca ma cunoasteti sa zice-ti ca nu ati auzit de mine ca se pare ca (aproape) toti cei apropiati au parte de surprize neplacute. Daca o sa observ vreo schimbare o sa dau de veste ...ca sa nu raman chiar necunoscut :)

Am ajuns la o concluzie destul de ciudata, cel putin mie asa mi se pare si anume ca nu imi mai place iarna.

Cu Simo pe telescaun

Daca pana acum asteptam zapada sa ies la ski acum parca a disparut acea magie. Am fost la ski si a fost destul de sec chiar daca m-am ales cu ceva febra musculara, semn ca am muncit serios, parca a lipsit ceva....nu stiu ce anume insa cred ca subconstientu meu este prea axat pe catarat. Orice fac, ski, fotbal, inot, eu ma gandesc doar la catarat :)) si parca nu mai reusesc sa gust din savoarea acestor sporturi pe care altadata o savuram pe deplin. Cu greu am reusit sa cedez o seara de boulder in favoarea unei seri de karting si daca nu ar fi fost un fel de obligatie de servici cred ca nu faceam schimbu asta :) N-a fost rau la karting mai ales ca am reusit o cursa de zile mari si i-am "dat fum" lui Bogdan...asa ca pana la urmatoarea iesire la karting ma simt "campeon" :)

Clasament final

In Regensburg a inceput Hard-Moves, o competitie de boulder care anu acesta este la a doua editie si care a avut un succes foarte mare in Germania, ca dovada si pretu mai mult decat dublu fata de anu trecut (2 euro in 2010, 5 euro in 2011). Pentru cine e interesat de regulile "jocului", va invit fie pe site-ul oficial AICI (se pot observa si clasamentele live pentru cine isi face upload la trasee ;) ) fie pe relatarea mea de anu trecut AICI. Ideea este ca acest tip de concurs te poate motiva la maxim, pe mine cel putin m-a motivat bine de tot, bine ca in materie de cocotz sunt destul de usor de motivat :)) Legat de partea "tehnica" din punctul meu de vedere din cele 100 de trasee (SUPERBE !!!) sunt vreo 20 destul de usoare care au iesit din prima, dupa care urmeaza un set la care trebuie sa studiezi un pic si ce e mai fain e ca de cele mai multe ori odata intrat pe traseu trebuie sa adaptezi planu din mers, iara daca iese te simti cu adevarat satisfacut daca nu iese sigur iese in incercarile urmatoare si tot e bine. Pana acum am la activ 44 de trasee facute deja ceea ce inseamna ca am facut mai mult decat ce am realizat anu trecut (si e abia inceputu :)) ), nu stiu daca traseele din anu asta sunt mai usoare sau am devenit eu mai bunoc ?!
Mi-am propus sa fac peste 50 adica mai mult de jumate. Desi pare destul de realizabil tinand cont ca am deja 44 am ajuns la faza la care orice incerc mi se pare greu sau super greu, daca pica un maxim doua trasee pe seara sunt multumit ... insa chiar aici e farmecu, cu cat e mai greu cu atat e mai placuta victoria finala :)) zici ca "lupt" cu o "fata mare" :))
Fiind prima postare de anu asta am sa incerc sa imi prezint cateva "tinte" pe anu asta despre care mi-ar face mare placere sa ajung sa scriu. In ordine cronologica primu eveniment ar fi Semimaratonu Viena pe data de 17 Aprilie, sper din tot sufletu sa ma ridic cat pot de mult la inaltimea colegilor de club alaturi de carte voi alerga...bine ca multi dintre ei pe distanta de la semimaraton abia se vor incalzii pe cand eu prevad ca o sa fiu bun de pus pe targa :)).
Am dupa aceea o saptamana ragaz sa imi trag sufletu si sa ajungem la Herculane, inca nu stiu daca mergem doar sa ciocnim oua de Paste sau o sa si particip la HCO care se anunta a fi la editie aniversara si va avea loc in perioada 28 Aprilie - 1 Mai, oricum important este sa fim in zona ;). Luna Iunie o astept cu mare nerabdare pentru ca vreau sa ajung in Fontainebleau. Timp de doua saptamani sper sa ii transmit pasiunea pentru boulder atat lui Lucas cat si lui Simo (Dani mai trebe sa creasca un pic, el vine doar la plimbare deocamdata), si ca sa fiu sigur ca am sa reusesc am ales cea mai buna locatie.

padurea fermecata ne asteapta

Ar mai fi si alte chestii pe care mi le doresc insa nu am inca un plan batut in cuie: de exemplu vreau sa ies cat mai mult la boulder in Petrohrad unde am ceva restante la care ma gandesc destul de des. Nu ar fi rau sa vad cum e "aeru" la Melloblocco :)) cred ca o sa fie un aer foarte curat tinand cont ca accesu cu masina e interzis :))

Nu in ultimu rand imi doresc sa avem parte de muuulta sanatate, atat familia mea cat si toti prietenii de prin imprejur dar si de pe meleaguri indepartate.
Sa auzim numai de bine !

I love S.M.

2010-12-01T21:48:00.025+01:00

A fost nebunie curata !! As asemana evenimentu cu PADani cu observatia ca Soul Moves a fost intr-o sala, bine nu orice sala ci una dintre cele mai noi, mari si frumoase sali dedicate boulder-ului mai exact la Boulderwelt. Am ajuns acolo cu 10 minute inainte de a incepe inscrierile, cred ca pentru prima data am ajuns asa repede, si spre uimirea mea inscrierile deja incepusera si era ditamai coada...pana afara din sala :)) Bine ca organizatorii au fost eficienti si nu a durat foarte mult, sau ma rog mie personal mi s-a parut acceptabil, poate si din cauza emotiilor. Coada nu coada neamtzu e neamtz si la 12:00 incepe concursu asta dupa ce vreo 5 minute ne-a fost prezentat regulamentu si am fost rugati sa avem grija la aterizari pentru a evida accidentele si chiar au fost, 2 la numar, o tipa si-a sucit glezna si un tip a cazut pe mana si si-a cam scos cotu din articulatie. Evenimentu asta din urma a fost chiar sub ochii mei in sensu ca stateam la coada la traseu respectiv si am vazut tot...nasol moment. Dar totul a fost bine pana la urma, doua sore medicale au sarit sa il ajute pe june si in cel mai scurt timp va fi gata de actiune :)).

Unul dintre cele mai faine trasee...pe sigla Boulderwelt

Deci au fost dupa cum spun organizatorii pe la 450 de participanti (!!!) la care eu as mai adauga spectatotii, parintii, fotografi, presa, etc, etc. In multimea asta am incercat si eu sa imi fac loc si sa catar cate ceva. La inceput am fost sceptic ca am sa reusesc sa incerc macar tot ce as vrea insa la final am fost multumit, nu a fost treseu care sa fi vrut sa il incerc si sa nu reusesc sa il incerc macar odata. Totusi din cauza cozilor la fiecare traseu ma simteam neincalzit.

Usor dar fain :)

Traseele au fost foarte faine si am reusit sa fac destul de multe spre surprinderea mea...am dat 17 flash-uri, 1 top si 3 intermediare iar cu aceasta performanta am reusit sa ma clasez pe locu 167 din 271 de masculi feroce :)) clasamentu oficial se poate vedea AICI.

un traverseu luuung doar pe picoare :)

Traseele pe langa ca au fost foarte faine au fost si foarte variate, ba pe fete cazute, ba surplombate, cu prize mari si bune (galeti), sau mici si intepate, dar nu au lipsit nici volumele mari si rotunde...numai bune de luat in brate :))

dupa multe volume un top "funny"

Soul Moves este un eveniment unde cel mai mult conteaza sa te simti bine, organizatorii au reusit in mare masura sa tina acest standart la un nivel foarte ridicat. Prin urmare la sfarsitul evenimentului se organizeaza un concurs inedit de boulderit in viteza, de fapt un traverseu cu prize bune si indepartate iar finalu era un jump de undeva de pe la mijlocu panoului la un punct fix pe saltea. La inceput am zis ca o sa fie plictisitor insa cred ca pe majoritatea ne-a prins entuziasmul celor care au participat, iar solutiile alese de unii au fost cu adevarat spectaculoase. Nu au lipsit nici starturile ratate, cand spun starturi ma refer la a porni in alergare spre panou si salt direct pe priza...sa vezi tu rateuri si oftaturi...:)) bine ca nu au fost accidentati.
Totul s-a terminat (pt mine ca nu am mai stat la chef) cu o tombola, unde mi-am intregit colectia de prize :)) altii au fost mai norocosi, sau mai putin norocosi, dar important e ca vom ramane in memorie cu inca un eveniment reusit la care am participat.

un start de forta..direct pe "stalactita" :))

Toate pozele au fost facute de Teo careia vreau sa ii multumesc frumos ! Alte poze de la eveniment se pote vedea pe site-ul salii, mai exact AICI.
Intre timp a venit iarna si umbla vorba ca un tip mascat cu barba alba si cu o costumatie rosie bantuie pe langa casele oamenilor...bineinteles ca stiti despre cine este vorba... ei bine va doresc sa fie darnic cu voi, cu mine se pare ca a fost foarte darnic...tin minte ca atunci cand eram copil imi tot puneam dorinta sa ninga sa fie zapada maaare...ei bine dupa vreo 30 de ani ...am parte de o zapada adevarata...

Sarbatori fericite !

Cum a fost la "maratonu" din weekend?

2010-11-11T09:43:00.020+01:00

Am fost si la maratonu de catarat mult asteptat. Concluzia e ca nu mi-a placut asa de mult cum m-as fi asteptat. Motive ar fi destule in primu rand pentru ca a fost greu...dar greu nu asa. Mai aveam vreo 3 ore din cele 8 alocate si eu eram cu carcei la brate, ati auzit bine carcei la brate, mi se blocau ambele maini indoite de la cot la 90 grade si asa ramaneau vreo 5-10 secunde...durere !

Parteneru de coarda care e bun la teorie :)) mi-a spus ca nu am baut destula apa, asta dupa ce el a terminat 5 litri cat avea la el si s-a dus sa faca plinu :)). In fine am incercat un gel energizant ce il aveam la mine insa degeaba, ma bagam in traseu si pe la jumate incepea chinu...Buuun hai sa nu ma plang atat si sa va povestesc cum a fost.

Silozurile in asteptare concurentilor

Ne trezim cu noaptea in cap, de ce ...nu am inteles teoria, in fine mai facem o pauza de cafea si ajungem acolo cu jumate de ora mai repede de ora inceperii iar organizatorii ne anunta ca de fapt totul e decalat cu o ora...super ce sa zic, pe langa ca plangeam de somn mai ma pune sa si astept. Tot "raul" spre bine pentru ca avem timp cu Nikolaus (parteneru) sa stabilim strategia, si chiar daca la o prima privire ar parea o chestie banala nu a fost usor pentru ca a trebuit sa ne hotaram ce facem...mai exact mergem sa ne simtim bine sau ne punem sa adunam puncte sa obtinem un loc cat mai bun. Ajungem la un numitor comun si anume ca important e sa ne simtim bine asa ca planul este sa vizitam fiecare siloz (8 la numar) si sa facem tot ce suntem siguri ca iese on-sign, iar dupe ce terminam tot putem sa incercam si ceva mai tare pentru a aduna mai multe puncte.

La fiecare oftat ecoul creat imi dadea o senzatie ... ciudata

Dar sa va explic regulamentu (super stupid din punctu meu de vedere), deci se catara pe echipe, 2 oameni la o corda. Un traseu se incearca doar odata si se considera "facut" cand amandoi ating cu mana topul situat la 28 metri inaltime ! Ideea e ca cine mergea primu trebuia sa parcurga traseu cap de coarda dupa care urma parcurgere in mansa a partenerului. A doua parcurgere pe langa ca era in mansa se putea face in stil "alpin", tras de bucle, tras de coarda tot ce vrei doar sa ajungi sus. Daca primul a facut traseul rot punkt adica fara sa triseze (folosit alte prize/tras de bucle/stat in coarda, etc) se primea maxim de puncte alocat traseului respectiv. De exemplu un traseu gradat intre 4 si 5- primea un punct, un traseu intre 5 si 6 primea doua puncte, unul intre 6 si 6+ primea 3 puncte si tot asa. Cel mai greu traseu a fost unu de 9+/10- si primea 10 puncte (parca?!). Ideea e ca si daca primul nu reusea sa parcurga la rot punkt traseul tot se puncta insa se scadeau 2 grade, adica daca ma bagam intr-un traseu de 9 si ma trageam de bucle 28 de metri primeam punctajul aferent unui traseu de 7 (9-2 = 7). Aici mi s-a parut mie prostia si spre norocul meu amandoi am fost de acord sa nu alergam dupa puncte ci sa incercam sa cataram corect chiar si cand unul din noi mergea in mansa incercam sa nu trisam traseu. Si uite asa ne bagam noi in tot ce e sub 6 adica trasee usoare insa care ne-au creat destul de multe probleme spre final cand "bateria" era pe terminate, de fapt pe mine m-au dat gata muult mai repede generandu-mi crampe asa cum am explicat mai sus. Vreau sa zic ca ultimu traseu "l-am dovedit" in maare viteza asa cum se termina un maraton adica cu sprintul final :))si bine ca a fost unul usor lasat voit ultimu pentru ca stiam ca nu o sa mai avem energie insa nu ma asteptam ca sa trebuiasca sa marim ritmu in halu asata pentru a fi siguri ca nu ramane nici unu usor nefacut, aici trebuie sa ii "multumesc" unuia dintre organizatori care a stat cu ceasu sa vada ca nu depasesc cele 8 ore...si am reusit sa nu le depasesc la limita !

Peretii de boulder sunt si ei frumosi !

Terminam maratonu si simt ca plutesc, am bagat 20 de trasee intre 4 si 6 insumand o inaltime totala de 560 metri...nu-i rau :) cel putin pentru mine. Ba chiar am primit si diploma :)) cica locu 6, cred ca la categoria noastra de masculi feroce am fost ultimii :) da important e ca am participat si am reusit sa cataram 8 ore.

Pt mine e grea germana insa si pentru ei romana...

Am sa incerc sa expun plusurile si minusurile din punctu meu de vedere. Deci sa incep cu plusuri:
- a reprezentat un exercitiu excelent pentru a-mi imbunatatii anduranta
- ideea de a face panou de catarat din silozuri de cereale mi se pare super faina! poti obtine o inaltime mai mult decat satisfacatoare cu "minim" de investitie in infrastructura
- oamenii din organizare zambitori si saritori :)
- numarul destul de mik de participanti a facut sa nu existe cozi de asteptare -> am catarat la foc continuu!!
- premiile au fost simbolice iar grosul premiilor a fost impartit pe baza de tombola (chestia asta devine obisnuinta pe aici prin Germania iar efectul este unul foarte fain !)
- mancare de pranz oferita de organizatori la fel si ceva suc pentru hidratare...la discretie !
- pentru prima data am primit o diploma la un concurs de catarat...ba chiar am fost si aplaudat :)

Si acum minusuri:
- aerisirea salii lasa mult de dorit...
- regulamentu ...am explicat mai sus. va las pe voi sa descoperiti inginerii pentru a aduna puncte
- au schimbat ora de start ...asa pe nepusa masa...

Poze din timpu concursului nu am reusit sa fac insa trebuie sa apara pe pagina oficiala la fel ca si clasamentu oficial:
http://www.kletternmachtspass.de/ig-klettern/aktivitaeten/wettkaempfe/bigwallhalla/

Pana una alta gandurile imi sunt indreptate spre etapa de Soul Moves de la Munchen care se va tine intr-un loc super fain si anume la BoulderWelt si unde vreau sa ma prezint intr-o forma maxima (fie vorba intre noi forma trebuie sa o scad...adica sa am cat mai putine kile :)) ).

A venit, a venit....toamna

2010-09-29T10:58:00.029+02:00

2010 este anu de gratie in care am participat si eu le un "maraton" mai exact m-am tarat 10 km in cadru organizat. Am spus atunci ca imi place chestia asta adica desi e greu iti ofera anumite satisfactii si chiar mi-am propus sa repet experienta fixandu-mi anumite teluri pentru anu in curs printre care si participarea la http://landkreislauf-regensburg.de/. Din pacate nu am reusit sa particip chiar daca din fericire m-am tinut de alergat. Motive ar fi destule insa cel mai insemnat motiv a fost ca echipa s-a tras pe cur...ca nu suntem destui ca alea alea...eu cred ca totul a fost doar un mare partz din partea celui care a venit cu ideea de a forma o echipa....si eu am pus botu ba chiar am si inceput sa ma pregatesc... da nu imi pare rau. In fine e si vina mea ca daca chiar imi doream gaseam alta echipa sau ma rog strangeam eu inca 9 oameni ca nu era asa greu. Intre timp a venit toamna si ca sa inlocuiesc cumva golul ramas de neparticiparea la http://landkreislauf-regensburg.de/ am gasit alt eveniment frumos si anume "Regensburger Leukämielauf". Numele cred ca spune totul, se alearga pentru a strange fonduri ...pentru ai ajuta pe cei care au probleme serioase in viata asta. Cred ca este un scop nobil asa ca m-am inscris fara sa ma gandesc prea mult iar daca imi va fi greu trebuie sa strang din dinti si sa ma gandesc ca altora le este de milioane de ori mai greu ! Sincer vorbind cel mai greu mi-a fost sa renunt la o zi de catarat foarte frumoasa cu mult soare, poate prea mult pentru luna Octombrie. Am scos 10,6 km in o ora si vreo 3 minute...nu stiu exact timpu ca m-am uitat la cronometru oficial destul de tarziu dupa ce imi mai revenisem de la efort. Cursa nu a avut istoric, ritmu am reusit sa il mentin constant si scazut tinand cont de marea de participanti care m-au intrecut insa am ajuns destul de onorabil tinad cont ca dupa mine au mai terminat inca o mare de oameni :). Din pacatate nu am nici o poza cu mine, asa ca pentru poze de la acest eveniment va invit pe siteul oficial "Regensburger Leukämielauf".

asa imi place si mie toamna...

A venit toamna si sunt intr-o dilema acuta daca sa ies la stanca sau sa ma antrenez la sala (pe plastic) pentru multitudinea de evenimente ce se anunta in toamna-iarna aceasta. Parca vad ca daca imi propun sa ies mai mult la stanca va incepe sa toarne si sa ploua non stop, iar daca imi voi propune sa ma pregatesc la sala va fi soare si frumos asa cum e acum :))

Pentru inceput vreau sa particip la un maraton de catarat in Munchen. Vor fi 8 ore de catarat cu coarda, sper sa reusesc sa catar cat mai multe trasee dar sa ne simtim si bine.

Ca si pregatire pentru acest eveniment am ales sa catar cat mai mult, si uite asa am reusit cateva trasee frumoase la o faleza noua de prin imprejurul Regensburgului, unde in 20 de minute cu masina sunt acolo. Imi place faleza deoarece sunt trasee pe "masura" mea, adica predominant 7-/7. Poze de la cele 2 iesiri cate am facut nu am pentru ca iesirile au fost facute in mod "expres" adica scurt si la obiect :), insa am reusit sa pun mana pe un topo al carui autor e neconoscut.

Motivatia este la un nivel destul de ridicat atat de ridicat incat imi pun in cap ca trebuie sa ajung si la bolovani in zona Petrohrad, chiar daca stiam ca daca merg acolo o saptamana dupa aia o sa am mainile distruse si nu prea o sa pot sa mai catar. Totusi am noroc de un weekend prelungit cu prognoza de vreme buna si sunt mega hotarat ca macar o zi sa trag o fuga la bolovani. Si de data asta norocul e de partea mea, mai exact am parte de o vreme excelenta dar si de o companie de vis mai exact Adi, Andrei (Nutu) si Lucas ! Imi pare foarte rau pentru Adi care are glezna cat un butoi si nu se poate catara insa sper ca macar farmecul padurii Bohemice sa ii fi umplut cat de cat golul produs de imposibilitatea de a se catara si el.

Lucas cati ani ai ?

Ne-am decis sa vizitam o zona necunoscuta mie asa ca odata ajunsi in padurea fermecata incepem sa cautam bolovanii. Vreau sa spun ca de data asta mi-a placut si cautatul, padurea asta chiar are ceva fermecat. Nu trece mult si gasim si bolovani numa buni de boulder.

aha aici e un traseu fain..

Eu sunt super entuziasmat de ce am gasit aici si abia astept sa incepem ! Insa se pare ca si Lucas e super fericit si entuziasmat si incepe sa catere tot ce apuca, nu il intereseaza ca bolovanu e pe masura lui sau e prea urias pentru el, el vrea sa catere !! vazandu-l cat de bucuros si entuziasmat e imi dau seama ca cel putin si eu sunt exact ca si el, adica un copil numa ca nu ma manifest chiar la fel:))

Lucas si-o tras antrenor serios...:)

Incepem sa cataram si il las pe Andrei sa aleaga liniile pentru ca are o experienta mult mai mare si nu imi pare rau pentru ca eu cel putin m-am simtit excelent. In iesirea asta am simtit ce inseamna sa ai pe cineva aproape care este muuult mai bun decat tine si care te ajuta, ca urmare imi ies niste trasee foarte frumoase si sunt la limita sa scot si ceva astronomic de tare pentru mine (un 6B+)...dar sigur voi revenii in zona !

o zi perfecta..

Timpul parca zboara la fel ca si pielea de pe degete si mama natura de binecuvanteaza cu un apus de soare care ne lasa masca pe toti. Cerul parca a luat foc iar efectul este accentuat de frunzele ruginii ...

de vis...

Vreau sa mentionez ca toate pozele au fost realizate de Andrei si Adi carora le multumesc inca odata ca m-au insotit la bolovani si sper sa nu va suparati ca am folosit pozele voastre...insa uneori o poza buna tine loc de 1 milion de cuvinte...

Un Septembrie plin

2010-09-13T16:40:00.039+02:00

Nu bine ma intorc din concediu si dau de o veste cum ca in 26 Septembrie are loc un fel de campionat al Regensburgului la catarat. Ptiii si uite asa imi creste motivatia sa mai fac ceva miscare. Si ca sa fiu sigur ca motivatia nu dispare imi anunt prietenii din zona despre concurs iar raspunsul e imediat pozitiv pentru Catalin, Ami si Andrei. In urma raspunsurilor primite incep sa realizez ca mai mult de locu 4 nu am cum sa iau :))) nah ce sa facem mai trece un an fara podium :)) Apropo de podim sunt total revoltat de ce am cetit pe net zilele astea legat de echipa de ping pong a Romaniei. Cica or trecut de semifinale si dobitocii de ziaristi baga titlu de-o schioapa cum ca locul doi e asigurat...cum dracu pot sa scrie asta? eu daca as fi in locul sportivilor respectivi si as citi asta numai a motivatie nu mi-ar suna.... ba dimpotriva. De ce nu au spus ceva de genu...inca un pas spre aur...sau ceva de genu asta...a trebuit ei sa bage ceva cu locu doi ca doar e bun si ala. In fine nu are rost sa ma agit, unul dintre motivele pentru care imi place cataratul este ca iesi castigator oricum, adica lupta o duci cu tine, incerci sa iti depasesti limitele proprii. Din acest motiv de multe ori dupa ce am participat la vreun concurs unde am dat totul pe final eram extrem de multumit chiar daca in clasament eram de la mijloc in jos (sa nu spun la coada :)) ). Aveam in plan sa ma antrenez la maxim luna asta pentru a fi in forma maxima la concurs stiind ca traseele vor fi foarte frumoase si interesante. Planu a inceput bine cu o iesire la catarat in jurul Regensburgului avandu-i ca si parteneri pe Andrei si Ami.

Io cu morcovu la vedere...

A fost un sfarsit de saptamana foarte fain chiar daca prima zi a plouat si nu ne-am catarat cat am fi dorit am vizitat o faleza foarte frumoasa in Altmühltal si anume Schnellneckwand. Plin de trasee tari de la 9 in sus. Ha ha nu va speriati ca nu am sarit atat gradu am gasit si un 6+ de moral cu asigurari rare si ruginite in care mi-au tremurat ...toate cele :)). Ar mai fi fost un 7- pe care aveam ce sa fac insa ploaia ne-a oprit asa ca Andrei si Ami se dau pe ceva tare unde ploaia nu a ajuns, iar eu ma distrez cu Lucas si Dani.

Ami

A doua zi mergem la o faleza unde stiu ca se usca repede dupa ploaie si anume la Schönhoffen. Aici ne dam pe 3 faleze Labertalwand, Schwarze Wand si Eisenbahnerwand. Andrei si Ami scot la vedere niste trasee de incalzire intre 7- si 7+ pe care le incerc si eu insa sunt la limita si le trec in lista cu proiecte pe care tare as vrea sa le scot anu asta (am si un plan secret cum sa ajung la ele cu Simo...vreme buna sa fie).

Ami se incalzeste pe Zeichen der Freundschaft (7-)

Andrei are chef sa faca ceva mai tare asa ca alege cel mai tare traseu din zona Träge Wampe (9)care desi e scurt e foarte fain ...eu as spune ca e un Action Directe in miniatura :)) Desi nu iese traseul e pe placul lui Andrei si lucreaza la el cam tot restul zilei pana ramane fara energie... asa cum trebuie dupa o zi plina de catarat :)

La spot ca pana la prima bucla mai e ceva..

Andrei chiar sub top si o miscare "complexa"..

Saptamana ce vine nu fac nimik din ce mi-am propus din motive profesionale si simt cum mai am un pic si explodez daca nu catar ceva. Asa ca ma trezesc avand doar un weekend in fata pana la concurs si eu cu pregatirea sunt in spate rau de tot...sau ma rog departe de ce aveam in plan.
In ultima saptamana trag de mine poate prea tare si dupa o saptamana in care in fiecare zi am bagat fie panou, fie alergat si bicicleta se apropie weekendu si eu am restante mari de somn si ma simt super obosit. Totusi motivatia e la nivelu de sus asa ca astept cu nerabdare ziua de duminica. Din pacate pe ultima suta de metri Andrei si Ami ma anunta ca nu pot sa faca deplasarea la Regensburg din terte motive si sunt un pic dezamagit pentru ca eu ii vedeam pe amandoi cel putin in finala si dupa cum vedeam eu lucrurile Ami sigur prindea podiumul (asta ca sa nu zic ca 99% lua locul I). Dar zilele nu au intrat in sac si sunt convins ca or sa mai fie ocazii ;)
Despre concurs nu am decat cuvinte de lauda, traseele mi se par super faine, cred ca e pentru prima data cand termin un concurs de boulder si desi sunt sleit de puteri mai am piele pe degete. Traseele au fost super tehnice, ca dovada am reusit sa fac 21 de flash-uri, vreo doua topuri si vreo 4 intermediare. per total am iesit pe locu 25 din vreo 37 de concurenti la categoria mea de varsta adica intre 18 si 39 ani.

Finala la masculin (18-39 ani) a fost pe un traseu super tare...

Pe final imi doream foarte mult sa mai dau top la cel putin 3 trasee care in mod "normal" ar fi trebuit sa iasa insa oboseala si-a spus cuvantul si nu am reusit sa ajung in top, insa sper ca traseele sa ramana pe viitor si sa am timp sa le lucrez cand sunt odihnit.

Finala la fete (sub 18 ani) ...foarte spectaculosa...

"Calificarea" a fost pe trasee de boulder, 40 la numar iar in finale se califica primii 5 din fiecare categorie de varsta fete/baieti sub 18 ani, fete/baieti 18-39 ani si categoria masculin peste 40 ani (aici e si Cata), finalele desfasurandu-se pe trasee de escalada. Dupa 4 ore cat a durat faza din calificari urmeaza o ora pauza inainte de finale. In aceasta pauza ii spun la Catalin sa se pregateasca ca sigur e in finala...el este insa mai rezervat, insa stiu eu ce stiu ;) si bineinteles ca am avut dreptate Catalin se duce in finala de pe locu 2 cu un punctaj exceptional.
Pana sa ajunga la categoria lui Catalin adica masculin peste 40 ani admiram juniorii si junioarele care dau dovada de niste calitati iesite din comun (sincer nu stiu de unde mai aveau atata energie...) si finalele sunt un adevarat show, fiind nevoie de super finala atat la fete cat si la baieti (sub 18 ani).

Podiumul la juniori (a se observa in stanga imaginii...viitorii campioni Lucas si Alex)

Vine si randul lui Catalin si aveam emotii pentru ca am vazut incercarile dinaintea lui iar traseul prezenta cativa pasi grei unde cei dinaintea lui au clacat. Insa Catalin desi cel mai scund dintre finalisti (!) uimeste asistenta cu usurinta si eleganta cu care trece toti pasii grei unde ceilalti au cazut. A catarat foarte frumos si desi nu a asigurat topul cazand chiar de sub top nimeni nu a reusit sa ajunga atat de sus si astfel Catalin-Sebastian Ghimpu e CAMPION al Regensburgului !!!!!! Bravo Cata !!!!!!!!

(podium masculin 40+) Locul I Catalin

Nu i-am facut poze la Catalin ci l-am filmat iar el s-a incapatanat si nu a cazut asa ca mi s-a oprit aparatu de doua ori. Mai jos trei filmulete cu reprezentatia lui Cata din finala:

Catalin in finala (1)

Catalin in finala (2)

Catalin in finala (3)

Clasamentu oficial va aparea pe site-ul de la sala de catarat din Regensburg iar mai multe poze voi publica in viitorul apropiat AICI.

Se anunta o toamna plina de competitii gen concursuri de catarat si alergat, nu am sa le enumar insa sa va pregatiti sa va stresez cu tot felu de postari de genu asta...

o prins gustu...

...de vara

2010-08-30T16:03:00.023+02:00

M-a cam lasat inspiratia, probabil m-a batut prea mult soarele la cap, sau poate incep sa realizez ca nu prea mai am ce scrie fara sa ma repet intr-o masura mai mare sau mai mika. In fine poate si faptul ca viata uneori nu iti permite sa faci doar chestii spectaculoase/periculoase/interesante pe care sa iti vina sa le pui pe blog...

Au fost multe chestii "de vara" in luna august incepand de la vacanta de vara, canicula de vara si chiar si o ploaie de vara pe care am savurat-o din plin atat de plin incat a trebuit sa-mi schimb si chilotii de pe mine:).

Am inceput sa ma simt in concediu incepand cu o iesire la stanca impreuna cu o familie de polonezo-germani cu care ne intelegem bine, si carora le place si lor cataratul. De ce am inceput chiar atunci ei bine am reusit un traseu super tare (pt mine) la care pana nu demult doar priveam cum il lucreaza altii :)) si chiar nu am vazut prea mult lume sa il lege desi cica e numa 7/7-, insa ma gandesc ca astia bazatii nu se mai dau pe el :)) Oricum o frumusete de traseu cu un pas destul de luuung in sensu ca odata ce intri in zona cu probleme nu o mai parasesti pana sus sub top...adica cam jumate de traseu :)) sa incerc sa il descriu un pic ... intrarea e pe o fata cazuta care incet incet devine verticala. Pana pe la mijloc nimik special, trebuie avut grija insa sa nu te obosesti pe zona asta ca dupa aia ai probleme mari mai incolo. De la mijloc incepe o surplomba mika nu foarte accentuata doar cat sa simti cum te trage curu in jos. De aici incep problemele, o miscare lunga la o gaura exact de doua degete pe care trebe sa le bagi taman invers de cum ti-ar venii mai bine, adica gaura e in dreapta iar degetele trebuie bagate tot spre dreapta. Urmatoarea miscare e la o scursa in stanga sus, la care se ajunge doar daca te joci cu picioarele astfel incat centru de greutate sa se mute in stanga, dar nu foarte mult sa nu iesi din gaurica din dreapta. Daca ajungi la scursa cam in acelasi moment iti iese si mana dreapta din gaura ...fie ca vrei fie ca nu vrei, asa ca daca nu stai bine pe picioare te-ai duuus. Scenariu se repeta adica iarasi o gaura de doua degete jumate de data asta in dreapta dupa care undeva suuus in stanga o scursa la care se merge hotarat si normal cu picioarele foarte bine pozitionate. Urmeaza ceva prize bune de unde asiguri ultima asigurare si topu. Nah ca deja am scris gramada :)) sper sa nu faceti crampe de ras de la descrierea mea de amator ...atentie descrierea e de amator...ca in rest eu sunt profi :)) In fine m-a marcat mult reusita traseului mai ales ca am reusit second go, sincer inca nu imi vine sa cred ca am reusit, abia astept sa incerc o repetare sa vad daca chiar am reusit sau doar am visat :)) Dupa lupta asta scurta si intensa am plecat in locuri mai calde sa ne relaxam. De data asta am ales ca si destinatie Mallorca si nu ne pare rau de alegere, totul fiind perfect si ce e mai important Lucas si Dani s-au simtit excelent iar noi am avut chiar si timp liber asta mai ales datorita bunicilor Viki si Dodo care ne-au ajutat mult in acest sens. Pe o insula atat de pasionala cum e Mallorca era si greu sa nu aprinda in noi acea flacara interioara care.....incep sa aberez ? ce vreau sa spun e ca fiecare memebru al "expeditiei" si-a gasit/exercitat cate o pasiune, Viki a pictat/desenat cam tot ce se putea....

Lucas si noua lui pasiune...

Dani si noua lui pasiune...

si a mea pasiunea ...

Vacanta asta a fost de vis, si imi e destul de greu sa imi scot din minte locurile astea frumoase, asa ca fizic am revenit in Regensburg insa mental sunt undeva pe drum. Si ca sa sincronizez fuzicu cu mentalu am zis ca pornesc si fizic la drum numaidecat si uite asa am ajuns si in Timisoara, unde am vizitat sala One Move. Foarte faina, se vede ca o pus multa pasiune baietii Radu si Adi. Aici mi-am lasat un rand de piele de pe degete pe care apropo o declar nula :)

La sala One Move ... lume multa lume buna

In weekend trag o fuga pana in Herculane si ajung si eu in premiera la Surplomba, aici sunt indrumat de Markus catre un traseu foarte frumos Udele ... cum in zona sunt trasee destul de grele ma decid sa lucrez la acest traseu in speranta ca va iesi si uite asa toata ziua dau incercare dupa incercare. Dupa fiecare incercare mai "dezleg" cate un mister si imi imbunatatesc parcurgerea, totusi aveam deja 3 incercari si nu il reusisem, era destul de tarziu si ma decid sa mai dau o ultima incercare sa si dezechipez traseul, si ma decid sa imi eliberez orice gand, sa nu ma gandesc la nici o miscare grea ce avea sa urmeze...citisem eu ca dupa un timp corpul invata miscarile automat in urma repetitiilor asa ca ma concentrez sa ma eliberez de prea multe tactici si doar sa catar. Succes maxim !! imi iese traseu si sunt super fericit dar si stors dupa o zi de munca.

Mardale bea Apa n pas...

Desi pana acum nu prea am mai fost in zona asta deasupra de hotelu Roman abia astept data viitoare cand o sa revin la aceste faleze pentru ca am mai vazut ceva trasee pentru mine...adica ceva trasee care daca le lucrez cat de cat, cred ca ar trebui sa iasa....pana atunci sper sa aud vesti bune de la Markus si Mardale care stiu ca au si ei proiecte in zona.

Markus a iesit la pescuit de Sharky...

Drumul spre casa este foarte greu nu neaparat ca imi vine greu sa parasesc Herculane ci si pentru ca oboseala si-a spus cuvantu, insa am ajuns cu bine ca dovada scriu acest blog...

München - Boulder World Cup 2010

2010-08-01T23:09:00.026+02:00

Ultimu weekend din Iulie avea sa aduca la München ultima etapa de cupa Mondiala la Boulder care va reprezenta si marea finala din 2010, iar lupta pentru locul I este deschisa atat la fete cat si la baieti. La acest eveniment participa si Adi Margea deci am motive suficiente sa merg sa vad live care e atmosfera (din randul spectatorilor) la un eveniment de asemenea anvergura. Mi-as fi dorit foarte mult sa merg si in ziua de vineri cand la calificari a fost o lupta acerba pentru un loc in semifinale insa programul de la lucru nu mi-a permis nici macar sa ies la o ora mai rezonabila sa vad live pe net transmisia, asa ca sunt foarte hotarat ca sambata sa nu pierd semifinalele.
Zis si facut, sambata pe la 12:00 ajungem la Olympia Park care este immmmeeens si ne ia ceva timp sa gasim panourile de boulder. Credeam ca a inceput Oktoberfest, muzica, spectacole peste tot, se pare ca asa arata un weekend obisnuit pe aici...fain ! Ajungem in cele din urma la panou si parca sunt fermecat de ceea ce vad....cei mai buni sportivi de pe planeta se lupta pe niste trasee....n-am cuvinte...grele, spectaculoase, imposibile si totusi "facubile".

Masculin si feminin...spectacol !!

De atmosfera ce sa zic, fiecare reusita era intampinata de un ropot de aplauze din randul spectatorilor iar incurajarile veneau neintarziat in momentele dificile ....care dupa mine erau non stop...adica fiecare miscare mi se parea super dificila :))

Juliane Wurm pe un traseu super spectaculos...

Am ajuns la fix inainte de a intra greii pe scena, numai bine sa ma introduca Adi in atmosfera si sa imi explice unde sunt traseele mai tari si alte informatii tehnice. Urmarim evolutiile si ne bucuram de fiecare reusita chiar daca nu ne leaga nimik de vreun concurent anume, fiecare reusita este aplaudata si ne bucuram sincer de succesu lor.

Killian da top (second go) la un traseu pe masura lui...

Ce se desfasoara sub ochii mei este foarte spectaculos si simt efectiv cum mi se incarca bateriile si parca explodez de dorinta de a catara si eu ceva...cred ca daca cineva imi propunea sa incerc un traseu din asta imposibil eram atat de motivat incat il incercam...chiar daca poate nici prizele de pornire nu le puteam controla :)) oricum sentimentu este foarte interesant si urmarindu-i pe acesti campioni la lucru este foarte motivant.

Natalija Gros una dintre cele mai spectaculoase concurente ...

A existat ceva care m-a deranjat putin in organizarea evenimentului si anume muzica care era data putin cam prea tare. Bine ca dupa ceva timp m-am obisnuit si nu ma mai deranjat sau am fost prea prins sa o mai bag in seama ...oricum in afara de chesti asta totul mi s-a parut la inaltime in conformitate cu calitatea spectacolului...

Alex Johnson face show prin evolutiile ei..

O sa ma opresc aici din laude la eveniment si spectacol insa nu inainte de a anunta castigatorul si anume pe Adam Ondra care a reusit performanta incredibila de a devenii campion mondial si la boulder dupa ce anu trecut a iesit campion mondial la escalada....evolutiile lui...spectaculoase si sincer incredibile... Am reusit sa anticipez un top din semifinala si i-am filmat reusita cap- coada...asa ca enjoy:

Adam Ondra

Dupa semifinale Adi vine cu propunerea sa mergem la noua sala de boulder deschisa de curand in München care se anuntase a fi cea mai mare sala de boulder din lume....nu stiu daca o fi chiar asa insa mie mi s-a parut mare si frumoasa. Si nu doar mie ci si la Lucas care a avut o camera speciala doar pentru el

campionu meu ...

Sala este atat de mare si imbietoare incat parca as vrea sa ma dau pe toate traseele, si uneori nu tin cont ca poate traseele sunt prea grele pentru mine. Vine si Catalin caruia a trebuit sa ii aduc aminte ce eveniment are in ograda si uite asa petrecem cateva ore la sala Boulder welt.
Seara la finala nu mai ajungem pentru ca minorii Trandafir (Daniel si Lucas) incep sa protesteze la orice actiune semn ca sunt cam obositi prin urmare noi ne retragem acasa, iar eu ma aleg si cu o frumusete de febra musculara la antebrate...semn ca am facut un antrenament folositor.

C'est moi...

Si la sfarsit un mesaj personal pentru cinave drag noua...draga Iuli iti dorim un sincer La Multi Ani !!! te saluta cu drag Lucas, Dani (el inca nu stie cine esti da l-am convins noi), Simo si subsemnatu!

O vizita fulger in Zillertal/Ötztal

2010-07-19T18:09:00.014+02:00

Totul incepe cu un mail de la Andrei care ma anunta ca merge cu Ami in Zillertal la catarat ....bineinteles ca nu am avut nevoie de invitatie speciala, chiar daca ei au in plan sa stea mai mult noi ne multumim si cu un weekend, mai ales ca distanta nu e foarte mare. Ajungem in camping la Mayrhofen vineri seara destul de tarziu insa ii gasesc rapid pe Andrei si Ami si "campam" laga ei.

Campingul este foarte frumos, si avem parte de multe surprize placute gen piscina (inclusiv pentru copii), sauna, solar (astea nu le-am folosit insa existau :) ), loc de joaca super fain pentru copii, si nu in ultimu rand privelistea ce te inconjoara...efectiv stau muntii sa cada pe tine.

gimnastica de inviorare

La baia nocturna hotaram sa mergem a doua zi in Sunderground la un pic de boulder, in ideea ca Andrei si Ami doresc sa faca o zi de pauza iar mie imi surade sa revad un loc superb....imi pare rau pentru ei insa zi de pauza nu au facut...nu aveau cum...cand am ajuns la bolovani am intrat toti in priza...inclisiv Lucas care o reusit sa urce un pietroi mai mare si pe care il consider primu lui traseu de boulder, facut on-sign, la sandale :))

Lucas ...mare boulderist :))

Desi la inceput am zis ca nu ma stresez cu cataratu in iesirea asta nu am reusit sa ma abtin asa ca ma dau si eu pe ceva trasee nu foarte grele insa frumoase. Dupa o scurta incalzire am luptat cu un traseu destul de mult insa imi placea atat de mult incat pana la sfarsit am tot incercat diferite solutii pana cand a inceput sa picure si am fost nevoiti sa o luam la vale, unde Simo ne astepta cu baieti (ei coborand mai repede din motive meteo...)

io...

Seara o ploaie sanatoasa ne baga in "pat" devreme iar a doua zi dimineata vremea nu se anunta prea buna asa ca hotaram sa mergem sa facem o baie in Ötztal la Aqua Dome.
Odata ajunsi in zona ne dam seama ca vremea e numai buna de catarat chiar daca vantul bate destul de turbat. Prin urmare inainte de scaldat ne dam un pic la faleza Engelswand. Aici Andrei si Ami se incalzesc pe ceva trasee inainte de a trece serios la treaba. Eu ma chinui pe traseele lor de incalzire Butzeman 7- si Mikado 7+/8-. Daca pe primu am incercat cap si eram aproape sa il leg, la al doilea m-am dus in mansa si cu chiu si vai si multe stopuri am reusit sa ajung la top. Cum e destul de tarziu si noi trebuie sa ne intoarcem acasa ne luam ramas bun de la Andrei si Ami si ne indreptam spre o baie scurta la Aqua Dome de unde pornim spre casa.

Ajungem destul de tarziu insa parca oboseala e tinuta deoparte de sentimentu de implinire care ma incearca atunci cand imi sarut iubita si ii urez un sincer La Multi Ani !

La Multi Ani Simo !! inca odata !

Portia de Frankenjura, bike-ing si un pic de boulder

2010-06-07T11:47:00.023+02:00

Frankenjura, locul unde imi doresc sa ajung cat mai des iar dupa ce plec de acolo mi se pare ca timpul a zburat prea repede. Mult asteptata excursie de anul asta in Frankenjura a venit si ea, si desi am incercat sa o fac cat mai luunga timpul a zburat foarte repede si odata ajuns acasa ma apuc sa intorc calendaru in toate directiile sa vad cand as putea sa ma reintorc.

Daca esti un catarator inrait o vizita in Frankenjura este ceva deosebit, poate exagerez insa pentru mine cam asta e, cand ma gandesc ca aici sunt trasee batute de Gullich, mi se ridica paru (care il mai am) :). Insa nu doar pentru cataratori este interesant aici, odata ajuns in Frankenjura parca te-ai teleporta intr-un alt timp, oamenii au dezvoltat turismul cu foarte mult bun simt si cu un deosebit respect pentru natura.

Frankenjura....

Nu gasesti vile luxoase, mai toate pensiunile sunt rustice si amenajate cu mult bun simt astfel incat sa nu sfideze mediul inconjurator. Nimic nu este lasat la voia intamplarii iar daca la un perete de catarat isi face cuibul vreo bufnita sau un vultur 99,99% zona va fi inchisa pentru cataratori, insa nu este nici o problema, pereti sunt foarte multi asa ca foarte indicat este ca inainte de o excursie la catarat sa se verifice zonele in “prohibitie” …cel mai indicat ar fi pe site-ul oficial: http://www.frankenjura.com/ Tot aici pe site se gasesc o gramada de informatii utile incepand de la pensiuni si campinguri, pana la trase e de trekking sau de bicicleta…si bine inteles informatii despre zonele de catarat cu topouri la zi.
Planul este sa mergem pe o perioada cat mai lunga asa ca combinand o zi nelucratoare (joi) si una de concediu (vineri) iese o mini vacanta de 4 zile. Am avut noroc cu caru sa gasim cazare pentru ca am sunat la muulte pensiuni fara insa a avea succes…totusi intr-un final gasim locuri libere la http://www.landgasthof-zurlinde.de/ si nu doar pentru noi ci si pentru prietenii nostri Hans, Anca si Anton care ni se vor alatura vineri seara.
Distanta de acasa pana la pensiune este acceptabila, cam 150 km adica vreo ora jumate de condus. Joi nu ne grabim pentru ca ploua torential si stiam ca doar spre seara vremea avea sa devina mai buna…iar de vineri soooaaaare!!! Prognoza a fost respectata la virgula si ajungem la pensiune cam odata ce ploaia se opreste, totusi Lucas nu scapa nic o baltoaca si in 5 minute e ud din cap pana in picioare :) insa suntem aici sa ne distram asa ca no problem.

Vineri aveam planu facut si anume mergem la catarat in familie la faleza Weiße Wand cica usor accesibila…spun cica pentru ca nu a fost usor…Pe Lucas il duc pe umeri, in spate rucsacu cu echipamentu de catarat si in acelasi timp imping carucioru cu Dani…noroc ca doar jumate de drum dupa care o las pe Simo la carucior. In fine ajungem sus la perete si nervii de pe drum zboara instantaneu…o stanca ascunsa in padurea fermecata, cum sunt mai toate locurile de catarat de aici. Dani e baiat bun si doarme pana pun o mansa pentru Lucas, care insa e pus pe exploatat si ma duce sa vizitez si restul falezei. Imi dau seama ca pentru el e foarte interesant mai ales ca a trebuit sa urcam niste praguri destul de grele in drumul nostru asa ca pentru el este ca si cum ar catara :). Mai pierdem vremea prin padure si ne decidem sa coboram la masina si sa o luam incet spre pensiune unde avea sa apara si Hans, Anton si Anca. Pana sa dam stingerea vizitam si un castel din imprejur care cica a fost a lui Göebel (nu stiu daca am scris corect insa a fost ministrul de razboi alui Hitler), avea si un buncar acolo…l-am vizitat si pe ala.

castelu..

Seara tarziu copii merg la culcare si dupa ce mai bem o bere pe terasa ne retragem si noi incet.
Sambata aveam in plan sa catar la greu asa ca impreuna cu Nikolaus mergem la cocotz la o faleza aleasa dinainte: Hartenstein . Lucas si Dani raman sa se distreze cu cu Simo, Anton, Anca si Hans care insa ne vor vizita la faleza si Anca cu Hans chiar se vor da si ei …mirajul cataratului punand stapanire si pe ei :).

Rand pe rand pica trasee cuprinse intre 4+ si 6 + toate on- sign:

Hummelstaner Weg 5+,
Ziech oder fliech 6,
Der kleine Nils 6,
Kurzer Riß 4+,
Aprilscherz 6+,
Grabsteinweg 6/6+ ,
Igor 6 ,
Abkürzer 6
Ma dau si pe un 7 (Sunset Boulevard 7-/7) care insa e foarte tare pentru mine si nu numai ca nu pica on-sign insa ca sa pot asigura si topu trebuie sa ocolesc muult in dreapta pasu totusi cred ca daca as fi alocat mai mult timp sigur cadea si asta pe linia directa.

in weekend falezele sunt pline!!

In fine trag concluzia ca gradele de aici sunt efectiv locale adica valabile doar aici, poate nu sunt in masura sa imi dau cu pararea insa la HCO mi-or iesit niste trasee care sunt cotate acum pe topo-uri ca fiind 7- insa nu stiu daca aici ar prinde pragu de 6 maxim 6+. Asta ca sa nu mai vorbesc de puterea mentala de care ai nevoie sa cateri in Frankenjura…traseu de aprox 20 de metri cu maxim 3 - 4 ancore…e ceva de bun simt :). Uneori chestia asta te motiveaza si nu pici asa usor insa uneori te consuma foarte mult mental sa sti ca ai ultima asigurare la 2-3 metri sub tine si tu esti in pas…te uiti in sus si mai vezi 2-3 metri pana la urmatoarea ancora….totusi uneori pasul a fost doar in capul meu pentru ca incercand a doua oara unele trasee am constatat ca pasul nu e asa greu daca sti cum trebe atacat…in fine aici cred ca ar fi multe de spus despre efectele catararii on-sign.
Seara o petrecem pe langa pensiune unde un grup de trekkeri ne incanta cu melodii traditionale cantate la chitara si muzicutza…intre beri, tigari, alte povesti :).
Duminica dimineata ne bucuram de vremea buna iar pe la pranz pornim incet spre casa nu inainte de a face un stop la un strand in aer liber pentru a ne racorii si a manca cate ceva.
O minivanacata draguta cu o companie de calitate intr-un loc mirific unde sigur ne vom reintoarce…

Saptamana la lucru visez inca la excursia din Frankenjura si suntem foarte aproape de a repeta isprava weekendul urmator insa optam sa stam acasa din diverse motive... si aici apare neprevazutu si anume in timp ce ne plimbam cu bicicleta cu Lucas ma intalnesc cu Bogdan si cu Catalin (aka. Tuci) care aveau in plan o tura cu bicicletele. Desi ma anunta ca tura e de vreo 30 km prin padure impreuna cu Lucas decidem sa ii urmam iara daca o sa ni se para greu facem cale intoarsa. Greu a fost ... insa nu am facut cale intoarsa deoarece Lucas a adormit...

Lucas a adormit...

si nu puteam lua hotararea de a ne intoarce de unu singur...asa ca am terminat eroic tura iar berea de dupa a fost ...mirifica :))

Cu Bogdan track "seteru"

Bogdan e echipat profesional si uite asa avem si track la tura noastra...

...si alte grafice:

- profilu de altitudine, pulsu lu' Bogdan (rosu) si viteza (albastru)

Weekendul ce vine este dat peste cap in proportie de 100% in sensu ca desi aveam in plan sa mergem in Alpi la o cabana vremea ne face sa anulam in ultimu moment. Insa sub egida "Staying Home is not an option" nu stam deloc asa ca sambata merg la un concurs de boulder in Munchen si aici vinovat de participarea mea este Catalin care imi reaminteste de concurs...cat despre evolutia mea...aici sunt singurul vinovat :) ...in fine nu am mers sa castig ci sa ma simt bine ...iara rezultatul nu s-a lasat asteptat...m-am intors cu o febra musculara la maini si picioare de toata frumusetea...deci chiar am tras de mine :) mai multe detalii despre concurs AICI.

Duminica trebe neaparat sa fac ceva sa scot febra asa ca dau curs invitatie echipei de mountenbikeri care ma sperie ca au un traseu de 88 km prin paduri si caclauri...pe noi insa nimik nu ne sperie nici macar ploaia ce avea sa vina,

La adapost de ploaie...

asa ca ne alaturam si noi si culmea ca avem si noroc...tura de 88 km se transforma adhoc in una de vreo 48 km...ehhh tot e ceva.

Ajuns acasa pic intr-un somn adanc pana dimineata...si eu si Lucas ...copilotu.

Multumiri lui Fam. Krenn si lui Bogdan pentru poze.

Teluri...

2010-05-16T23:04:00.015+02:00

Pentru anu asta am avut cateva...hai sa le spunem proiecte, sau mai bine zis mi-am propus sa ajung in cateva locuri mai exact la unele evenimente. In primul rand a fost PADani, festivalu de boulder outdoor unde sper sa merg si la anu, dar mai cu seama acum ca stiu zona cat de cat imi doresc sa mai fac cateva iesiri in zona. Urmatorul tel a fost tot legat de catarat si anume sa particip la HCO 2010 aici mi-a placut atat de mult incat am ramas fara cuvinte :)….rezultate, poze, feedback-uri la http://www.alternativetm.ro/hco2010

Cu Dani si cu Clopu' de la HCO

Unul dintre telurile care nu e legat de catarat este sa particip la Maratonul Regensburgului. Am spus acum cateva postari ca am inceput sa alerg, fara a preciza exact motivul, ei bine unul dintre motive a fost acesta si anume ca ma pregateam intens sa particip la primul meu maraton….acum sa fiu sincer nu a fost chiar maraton la ce am participat eu ci mai exact o proba a evenimentului “Regensburg Marathon”…mai exact proba de 10 km :) …sa nu radeti ca a fost foarte greu !! mai ales pentru un fumator ca si mine !
Am ajuns la limita sa ma inscriu si sa primesc numaru de concurs si chipu care masura timpu si ma trezesc in marea de participanti la start. Circulatia blocata pe tot parcursu traseului …lumee pe tot parcusu…din cand in cand la intersectii-le mai mari erau scene unde cantau formatii, incepand de la folk, rock pana la muzica traditionala bavareza.

ala in alb sunt eu...tarandu-ma spre finish

Pe tot parcursu oamenii de pe margine care sustineau alergatorii aveau fie tobe, fluiere sau alte instrumente de facut galagie…si daca nu… aplaudau si incurajau din toti rarunchii :) motiv pentru care stick-ul meu cu muzica nu prea si-a facut datoria…adica mai degraba auzeam tobele de pe margine decat melodiile de pe stick :). Nah da oricum dupa o perioada am reusit sa ma obisnuiesc cu ideea si in capu meu rasuna un mix Metallica ba cu muzica bavareza, ba cu alte zgomote ciudate :).

rehidratare...cu medalia la gat

Nu mi s-a parut extrem de greu mai ales ca m-am antrenat cam pe aceasi distanta insa poate ritmul mai ridicat m-a facut sa ajung la final destul de stors…atat de stors ca doua zile am dormit cot la cot cu Lucas :)

Lucas

Am primit si diploma si medalie de finisher…asa ca sunt mandru nevoie mare si cine stie poate la anu ma bag la un semi-maraton adica de 20 km.

Urmatoru tel iarasi nu are legatura cu cataratu, este sa particip la un fel de maraton pe echipe, ideea fiind ca fiecare membru al echipei sa parcurga o etapa iar la final sa se alerge ultima etapa in formatie intreaga. Distanta total este undeva la 100 km insa fiind 10 participanti si 11 etape vine cam 10 km pentru fiecare coechipier. Sper sa reusesc sa ma prezint si aici mai ales ca mediu de alergat o sa fie mult mai frumos. Mai multe detalii la: http://landkreislauf-regensburg.de/
Sa auzim numai de bine…

PADani 2010

2010-04-27T10:02:00.016+02:00

Nah ca am fost si la PADani, imi doream de mult si as putea spune ca a fost unul din "proiectele" mele pentru anu asta iar faptul ca am reusit sa merg ma face deosebit de ...fericit :).
Desi am mai fost in zona acum cateva saptamani pentru a prospecta terenu trebuie sa recunosc ca de data asta mi s-a parut si mai fain !! cine stie poate ca data viitoare o sa mi se para si mai si...:)) A fost foarte fain, si ce mi-a placut in mod deosebit a fost atmosfera...am mai participat eu la concursuri de boulder insa doar in sala unde parca tensiunea concursului e mai mare, sau ma rog acolo tot timpul constientizezi ca esti la concurs...aici in schimb nu am avut nici o taina...adica de la inceput pana la sfarsit am fost deosebit de relaxat si chiar am savurat fiecare incercare...as vrea sa spun fiecare traseu reusit insa nu au fost prea multe :)).
Hai sa va spun cum a fost...desi ma culc tarziu pe la 12 noaptea la 5 ma trezesc singur si nu mai am stare in pat...asa ca desi ceasul trebuia sa sune la 6 eu la 5 :50 eram deja pe drum. Ajung la destinatie inainte de ora la care incep inscrierile (09:00) si gasesc si eu un loc de parcare ...nu a fost greu sa imi dau seama unde sa parchez ca era plin de masini cu boulderisti ...insa cam toti stateau in masina sau pe langa...numai unu' batea satu in lung si in lat evident fiind ca ardea de nerabdare ....ca si un copil nerabdator sa primeasca jucaria preferata...si da, este intr-adevar un copil...se numeste Adam Ondra si am avut placerea sa schimb doua vorbe cu el si chiar sa ne pozam....iar la sfarsit ne-am strans mana urandu-ne succes si toate bune :))

io cu Adam Ondra

Cateva cuvinte despre Adam...este foarte modest poate prea modest mai ales ca era inconjurat de lumee care stia cine este...cand m-am indreptat spre el s-a oprit timid nestiind de ce ma indrept spre el...m-am si speriat sa nu creada ca am ceva cu el :)) cand i-am explicat ce vreau s-a mai relaxat ... trebuie sa recunosc ca m-am simtit coplesit ca am avut ocazia sa il intalnesc si chiar si acum ma gandesc ca am dat mana cu unu dintre cei mai buni cataratori din lume ...si sunt convins ca va mai "dovedi" multe limite....

no comment...

Intre timp au inceput inscrierile si ne-am inscris amandoi (l-am lasat pe el in fata :)) ) dupa care nu prea l-am mai vazut in sensu ca desi ma gandeam eu sa merg sa trag ceva poze/filmulete cu el in actiune tot timpul am spus ca o merg cand fac pauze...numa ca de fiecare data cand drumurile ni s-au intersectat facea si el pauze :)).

lume multa ...vreme excelenta

Fata de data trecuta cand am fost aici acum e plin de lume, toti bolovanii fiind inconjurati de saltele (de multe ori nici nu am folosit salteaua mea :)) ). Din ce am observat nivelu celor prezenti a fost foarte ridicat...si m-am simtit un pic aiurea ca ma chinuiam pe niste trasee foarte usoare ...insa pentru mine destul de grele.

lumea ...lume

Fiecare participant a primit o brosura cu zona cu bolovani explicatia cum se ajunge la fiecare traseu fiind mai mult decat clara plus ca mai erau si anunturi langa bolovani si astfel stiai tot timpul unde te afli. La inceput am zis sa incerc ceva usor si am inceput cu un 4....insa nu prea mi-a iesit la prima incercare...pffff frustrare maxima mai ales ca regulamentu spunea ca la barbati se puncteaza incepand de la 5A. M-am mai linistit cand am vazut ca nu doar eu am probleme la traseu respectiv...ba chiar toti care am vazut ca l-au incercat...in fine pana la urma l-am facut insa am transpirat bine :)) Am avut cam aceasi senszatie ca si in Fontainebleau cand am avut nevoie de ceva timp sa ma obisnuiesc cu stanca...

main area...

Dupa ce m-am incalzit sau ma rog m-am mai obisnuit cu stanca am inceput sa ma simt mai bine si chiar am fost foarte multumit de mine ...mi-a iesit un 6B si un 6A si mai multe 5A, 5B,5C-uri...insa a fost foarte interesant ca erau trasee de 5A care le-am muncit insa nu le-am dovedit... exista in zona toate tipurile de trasee, cu riglete mici si dureroare (astea ma depaseau), cu scurte (astea imi placeau), pe spate, fete cazute, fisuri, kanturi, jumpuri...tot ce vrei....inclusiv high ball-uri :))

greucenii..si un traseu "vedeta"

Regulamentu concursului mi s-a parut fair adica fiecare primea un carton unde sa isi treaca rutele insa doar primele 8 cele mai dificile erau punctate, bineinteles fiecare grad primea un anumit numar de puncte....cu cat mai greu cu atat mai multe puncte. Nu stiu pe ce loc m-am clasat insa nici nu ma intereseaza ...oricum am fost doar o zi din doua... si chiar daca as fi ultimu tot sunt bucuros ca am participat si daca oi fi sanatos ma duc si la anu :)) Pentru mai multe detalii legate de clasament si alte poze a se vizita : http://www.lezec.cz/index.php. Acum uitandu-ma pe clasament observ ca nu sunt trecut ...si cred ca explicatia este ca am predat foaia in prima seara la camping unui organizator destul de aburit :)) in mod normal cartoanele cu rezultate predandu-se a doua zi de concurs....

foaie mea de concurs...

Timpul a zburat foarte repede, la fel ca si pielea de pe degetele mele :))...insa asta e mai putin important. Mai aveam in plan multe trasee pe care doream sa le incerc insa deja se facuse ora 18:00 si pe mine m'astepta drumul spre casa. Asa ca dau o fuga la camping sa predau foaia si sa cumpar un topo cu toata zona...la inceput a fost destul de greu sa gasesc ce cautam ca toata lumea era pusa pe distractie...berea si vinu curgeau cu debit maxim...iar pe scena canta o formatie...hard...rock :))

boulder, rock si voie buna = PADani

Pana la urma am reusit sa cumpar si topo-ul mult dorit asa ca pe viitor sa nu mai merg la balaurit :))...si apropo de data viitoare abia astept sa merg din nou in zona ...:)) dar deocamdata sunt in recuperare...de amprente :))

Si nu as putea sa inchei fara sa exult de bucurie : BINE HORICA !!!! -> dupa cum am stabilit...ne vedem la HCO ;)

Prima vizita la Petrohrad

2010-04-12T13:29:00.016+02:00

De ceva vreme imi doresc foarte mult sa ajung la Petrohrad pentru a vedea ce e cu zona asta de boulder, si mai exact cat de prietenoasa este in cazu unei excursii cu familia (mai exact cu copiii). Distanta pana acolo nu este foarte mare in jur de 200 km din care 80 % sunt pe autostrada. Timpu de condus pana acolo din Regensburg este intre 2 si 3 ore in functie de cate pauze se fac. Weekendul asta s-au indeplinit cam toate conditiile pentru a da o fuga acolo, asa ca sambata dimineata ma trezesc, impachetez rapid si la drum.

nu, nu e Fontaine...e in Petrohrad :)

Pe drum ma tot gandesc la ce am auzit de zona...cica seamana cu Fontainebleau...ca cica bolovanii sunt in padure usor de ajuns...pana aici numai de bine, un singur om mi-a spus mai de rau de zona si anume un catarator din zona care cand l-am invitat la Petrohrad a zis ca nu vrea sa isi strice pielea de pe degete...oare ce o fi vrut sa spuna ?...aveam sa aflu mai tarziu ;) Excursia asta miroasea a aventura inca de la inceput, motive...ar fi destule...eram singur singurel, nu aveam nici o harta a zonei, ce sa zic de topo...limba ceha ioc...in fine tot ce aveam erau doua coordonate GPS una cu campingul si cealalta cu parcarea pentru a se ajunge la bolovanii unde se va tine festivalu PADani 2010. In fine ajung cu bine la camping in speranta ca sigur gasesc acolo un topo de cumparat. La camping insa era ceva festival de motoare...bikeri, scena si muzica Rock, bere....ce mai numai pe paznic nu il gaseam...ma gandesc ca e rupt pe undeva asa ca renunt la idee de a campa aici... ma si gandeam cum intra vreo bikerita peste mine in cort :)))

Ma indrept spre cealalta locatie GPS pe care o aveam...era la vreo 7 km de camping. Ajuns acolo dau tarcoale la ceva birturi din zona (ca doar birturi am gasit)...si intr-un final o tanti ce o rupea ceva cu engleza intelege ca vreau sa ma catar pe stanci si ma indruma spre o faleza....nu am stat sa ii explic ca eu caut bolovani...speram sa dau de ceva cataratori sa ii intreb, ceea ce s-a si intamplat. Sunt indrumat pe un deal din apropiere, cu precizarea ca sigur gasesc ceva boulderisti acolo si ma vor indruma mai departe.

asta era drumu bun...acolo sus pe deal sunt bolovanii

Toate bune si frumoase insa de unde am parcat masina pe orice drum o luam numai in curtile oamenilor ajungeam...pana la un moment dat cand o fata ce-si plimba catelu vazandu-ma cu salteaua de boulder in spate se prinde ce caut si imi arata poteca cea buna......deh numa pe aia nu o incercasem :))) o iau incet la deal pe o poteca destul de lata ce urca domol prin padurea de brazi...ma gandeam ca o sa balauresc ore pana la bolovani...nu trece mult insa si cu noroc zaresc ceva bolovani printre crengile de brad...ma duc direct spre ei...si din acest moment aveam sa descopram unu dupa altu cam toti bolovanii din zona.

frumosi ...ai ?

Destul de usor sa iti dai seama ca sunt cei buni...unii mai aveau urme de magneziu de la incercari si odata ce te apropiai se vedea fiecare traseu insemnat cu o bulina argintie plus ceva sageti in culori, galben , rosu , albastru (astea din ce am vazut eu).

clar ca or dat iama boulderisti in zona ...

Ma gandesc ca au pastrat acelasi principiu cu Fontainebleau...adica galben usor, albastru mediu si rosu greu...insa nu stiu daca e chiar asa ca mie toate (cu mici exceptii) mi se pareau foarte grele:))
Prima impresie a fost ca bolovanii seamana mult cu ce exista in Fontainebleau, insa as spune eu doar ca si forma ...pentru ca odata ce te apropiai de ei si simteai textura iti dadeai seama ca este o diferenta uriasa. Aici ete un granit tepos si cam toate prizele sunt intepate dar din alea chinuitoare. Chiar si partile "netede" nu erau chiar netede existand un fel de tesatura de tepi mici ...si durerosi pentru maini...pentru picioare insa era super ok ca gaseai prize cam peste tot...efectic se "agata" picioru de prize...:))

rotund si totusi tepos

Am ajuns destul de tarziu in zona asa ca am reusit sa incerc vreo 5 trasee si am reusit 3. Unu usor de incalzire mi-a iesit second go, o fisura cu margini rotunjite si inaalta am facut-o onsign, insa mai mult de frica de a nu pica ..aici am avut o adevarata aventura sa ma dau jos de pe monstru de bolovan, ajuns sus aveam sa gasesc un cui cu inel pentru rapel...moment in care am inceput sa intru usor in panica ...pana la urma am ajuns intreg jos cu mici imbratisari ale copacilor dimprejur :)).

mie imi seamana a cur de elefant...

Ultimu traseu reusit m-a satisfacut pe deplin si am reusit sa si imi filmez reusita asta dupa multe incercari nereusite....senzatia de inceput a fost ca nici macar nu pot pornii, dupa ce mi-am dat seama cum se poate pornii am studiat destul de intens continuarea si intr-un final am reusit sa il leg.

stiu... estetica lasa de dorit..insa ata e :)

Am ajuns dupa aia in zona centrala as spune eu pentru ca erau foarte multi bolovani...aici incerc 2 trasee insa nu imi ies nici unu desi i-am lucrat destul de mult, insa parca cu cat incercam mai mult cu atat sansele scadeau pentru ca pielea de pe degete era pe cale disparitie.

o parte din "main area" cu high "ball-uri"

Intr-un final o inceput sa picure asa ca am zis stop...oricum ma rupsesem destulde bine la maini...acum aveam sa inteleg spusele neamtului....stia el ceva :))
In drum spre masina am inceput sa tremur...nu stiam de ce...aveam sa aflu odata ajuns la masina...erau doar 2 grade amarate...si uite asa gandul de a campa la cort zboara si ma pregatesc de drumu inapoi in Regensburg.

plouat si infrigurat

Ajuns acasa imi dau seama ca zona merita vizitata pe o zi...adica pornit dimineata si intors seara, drumul nu e greu si oricum mai mult de o zi de catarat nu stiu daca as reusii stanca fiind de-a dreptu chinuitoare.

Inceputuri si pregatiri

2010-04-06T22:39:00.031+02:00

La sfarsit de concediu paternal m-am decis cu Simo ca merit si eu un mic ragaz si cum perioada coincide cu Pastele numai bine Daniel si Lucas pot sa stea la bunici in Satu Mare iar eu sa incerc sa cutreier lumea in speranta de a catara cate ceva. Planul initial era sa peterec o saptamana la Fontainebleau insa prognoza destul de nasoala ma face sa ma razgandesc pe ultima suta de metri. Propunerea lui Catalin de a merge in Arco este super tentanta insa din nou prognoza ne da batai de cap, dar pentru ca vremea sa nu se simta vinovata prea tare mai sunt si nevoit, fortat sa trag o fuga in Satu Mare pentru a rezolva niste chestii birocratice ce au aparut la cererea pentru pasaportului lui Daniel. La inceput imi si plangeam de mila degetelor ce urmau sa le curat de piele prin Fontainebleau, dar cu ajutorul a diferiti factori se pare ca am scapat de "chin" si uite asa planul meu de mini vacanta se imparte in doua.

Prima parte merg cu Catalin la catarat, planul de data asta iese ! asa ca o zi mergem la catarat alpin langa Innsbruck, iar a doua zi mergem la niste faleze in apropiere de München. Sincer aveam ceva emotii pentru ca imi doream de mult sa merg la catarat alpin insa nimeni nu ma prea lua (cred ca descurajez la prima vedere :)) ) si in afara de un traseu de doua lungimi facute cu Dragos aka Titi in Cheile Turzii acum cativa ani nu prea am mai practicat asa ceva desi m-am pregatit teoretic destul de intens. Oricum emotiile zboara cand vad locatia unde sunt traseele, trecusem de multe ori pe acolo cand mergeam la ski in Alpi si ma tot uitam de pe autostrada la peretele de stanca care parca te invita sa te cateri.

poza facuta cand eram pe la jumatatea peretelui, acolo sunt trasee de escalada si sub trece trenul

Este vorba de Martinswand iar traseele pe care le-am catarat sunt Pfeiler (pt topo click - traseu rosu) de incalzire dupa care am ales unul cu pas mai greu si anume Maxl's Gamsrevier (pt topo click). Daca din primu traseu ne-am retras in rapeluri la al doilea am optat pentru o "poteca", pe care nu o voi uita usor deoarece poate e "poteca" pentru alpinistii versati, pentru mine a fost ceva total diferit de ce intelegeam eu prin poteca..in fine am ajuns cu bine jos iar Catalin ma linistit ca e chestie de obisnuinta si ca poate cu timpu o sa ma obisnuiesc si eu :)

fetze cazute cu aderenta maxima (foto: Catalin Ghimpu)

Desi am mers aproape integral secund (in afara de o lungime usoara unde am mers cap) trebuie sa spun ca e destul de interesant sa cateri traseele astea luuungi, adica chiar daca uneori pare mai usor faptu ca te cateri la foc automat e ceva, trebuie sa fi atent tot timpul, chiar si cand stai in regrupari...nu e tot una sa stai la filat atarnat in perete sau sa stai la baza peretelui. Peisajele sunt superbe si chiar daca peretele este deasupra autostrazii (deci este ceva zgomot) mie mi-a placut si sper sa mai merg. Apropo de inca ceva ce nu o sa uit usor,in apropiere este o cariera de piatra, si la un moment dat stand la filat undeva sus aud un zgomot infernal...un huruit de motor sau ceva de genu asta...eu ma gandesc ca e de la cariera insa era prea tare...cand colo ditamai avionu decola de la aeroportul din Innsbruck si trecea pe langa noi :))...beton. Cu primu avion am avut surpriza asta ca nu stiam ce anume se aude insa dupa o perioada m-am obisnuit sa aud si sa vad avioane aterizand si decoland :))

jos autostrada dinspre Innsbruck

O alta chestie care mi-a placut a fost stanca care este de o calitate foarte buna, se merge mult la aderenta si nu iti trage pielea de pe degete, este foarte fain ! Traseele sunt asigurate foarte bine poate aduce mai mult a multipitch decat a catarare alpina insa pentru incepatori ca si mine eu zic ca este o foarte buna introducere in ale alpinismului.

bucurosi nevoie mare (foto: Catalin Ghimpu)

Urmatoarea zi am optat impreuna cu Catalin sa mergem la catarat la Kochel (pt topo click), de data asta pentru trasee de escalada. Aici m-am simtit mai bine in sensu ca totul imi era familiar, mai putin traseele care erau noi pentru mine. In zona sunt multe faleze atat ferite de soare in padure cat si la soare iar in apropiere este un lac super frumos in care se oglindeste Zugspitze si masivii din imprejur (acum fac pe poetul ...nu stiu daca chiar se oglindeste insa este aproape :)) ). Pentru inceput mergem la umbra la o faleza din padure unde imi iese un 5- (Dreamcatcher) amarat si ajung sus cu doua pauze de respiro pe un 7 (Chasing Shadows) super fain ...sper sa il leg odata pentru ca e superb. Schimbam faleza si mergem la soare insa aici nu exista topo faleza fiind pe o proprietate privata iar intelegerea localnicilor este de a nu publica topoul.

faleza cu pasunea privata

Traseele aici mi se par mai grele asa ca desi ma dau nu imi iese mai nimik, lucrez insa in mansa la ceva trasee destul de grele pentru mine si ma bucur ca ajung in top...dar fiind prima iesire la stanca e acceptabil si sper sa mai ajung in zona sa mai insist. Pentru Catalin este o zi mare deoarece el are un proiect mai vechi aici. Mergem sa vedem daca e liber si desi este ocupat vorbim cu baietii sa ne lase sa il incerce Catalin.

Catalin si fostu' proiect

Este vorba de un traseu de 8 foarte frumos si greu :)) Daca la prima incercare Catalin are o ezitare si trebuie sa faca o pauza la a doua incercare il leaga si suntem fericiti nevoie mare...eu ca l-am ajutat si sustinut si Catalin ca i-a iesit traseu :) Bravo Cata !! Inainte sa ne retragem mai vizitam o faleza noua din zona si sigur data viitoare o vom vizita, arata super bine !!

Dupa cum spuneam la inceput am fost fortat de imprejurari sa trag o fuga in Romania, si asta datorita birocratiei existente atunci cand o mama doreste sa ii faca un pasaport propriului copil...desi nu sunt de accord o sa ma abtin de la comentarii ca poate toata aceasta birocratie isi are un rost...cine stie ?! Nu a fost tocmai placut sa ma hotarasc in jumate de ora sa fac pregatirile si sa pornesc la un drum de aproximativ 1000 km. Una peste alta m-am consolat cu ideea ca daca tot sunt in Romania o sa trag o fuga si pana in Herculane acolo unde colegii alternativi pregatesc de zor HCO-ul. Desi cam obosit dupa atata condus oboseala a zburat odata ajuns pe

Valea Cernei .....unde de fiecare data cand ajung ma ia un fior ...placut ...greu de explicat, cel putin pentru mine. Din trei zile cat am planificat sa poposesc aici prognoza a fost cat se poate de exacta si anume doua zile soare si pe final ploaie. Prima zi am petrecut-o cu Ami la catarat, si desi la inceput am avut emotii cum ca eu sunt destul de greu si nu o sa ma poata fila dupa primu traseu m-am mai linistit. Am vizitat faleza de la Km 11 acolo unde a fost odata Cupa Drobeta, este o faleza unde nu am mai fost niciodata motiv pentru mine sa lucrez cateva trasee de acolo si poate pe viitor sa reusesc si ceva mai mult decat am reusit de data asta ...mai exact in afara de un traseu usor de 6+ si anume Tomy restu a fost destul de chinuitor pentru subsemnatu...Amy in schimb a zburdat efectiv pe faleza si a reusit cateva trasee tari (zic eu) incheind ziua cu un 8- (Drumul Cenusii), traseu pe care l-am incercat si eu in mansa si mi s-a parut imposibil cel putin la stadiul la care sunt acum. Serile le petrecem in jurul focului,

la o shisha .....

, la o bere sau un miel la protap cu vin...iar regula e baza e voia buna care domneste...cum altfel cand esti inconjurat de prieteni. A doua zi am urcat la cascada Vanturatoarea acolo unde va avea loc HCO 2010. Daca la inceput injuram in gand decizia de a amenaja o faleza atat de departe de drum si la care urci destul de sanatos odata ajuns acolo toate "pasarelele" au zburat...locul e magnific si te cucereste imediat.

Eu fiind prima data aici la cascada "socul" a fost mult accentuat. Faleza este superba si sunt convins ca o sa fie una dintre cele mai tari si mai frumoase faleze din Romania, sper totusi ca baietii sa gaseasca si ceva linii mai usoare pentru elefantii ca mine :))

Nu am participat activ la amenajari motiv pentru care intr-un fel m-am simtit aiurea cand i-am vazut pe baieti cum muncesc....si nu e usor...ba chiar deloc...cine stie cum se amenajeaza un traseu stie ce vorbesc ...ce sa zic de amenajat o faleza intreaga ! Am un mare respect pentru ei, atat cei care lucreaza pentru HCO 2010 cat si cei care au lucrat in trecut pentru editiile trecute. Sunt oameni care lasa ceva in urma lor si sper din tot sufletu sa ajung cu Lucas si Daniel in zona si sa le povestesc .... cate si mai cate.

In incheiere as dori sa ii transmit un gand bun si un mesaj de incurajare lui Horia care se pregateste sa urce pe unul dintre cele mai dificile varfuri din lume (daca nu cel mai dificil !). Mult succes Horia si sa te intorci sanatos si multumit de tine !! Pentru cine doreste mai multe stiri va invit la urmatoarele site-uri :
http://www.alternativetm.ro/expeditia-slatina-annapurna-2010
http://www.horiacolibasanu.ro/

Primele semne de primavara

2010-02-27T18:53:00.005+01:00

Credeam ca primavara a venit si chiar imi doream acest lucru insa se pare ca nu tot timpul ce iti doresti se si intampla. Mi-ar place sa aud numai vesti bune insa nu e tot timpul asa... acum ceva timp aud un zvon...cum ca a murit un anume Rares Jitariuc...imi doream sa fie doar un zvon insa dupa cateva cercetari am aflat ca zvonul e adevarat. Pentru mine Rares nu a fost doar un "anume" desi timpul petrecut cu el nu a fost extraordinar de lung, viata ne-a pus pe cai diferite insa mie imi va ramane in minte amintirile cu el de parca ar fi fost azi...si poate multa lume nu o sa inteleaga ce urmeaza sa scriu insa Rares de acolo de sus sigur va zambii...asa ca draga Rares...sa sti ca nu am uitat...cum am fost impreuna pe "cosi", cum ne-ai dus de nas in cel mai placut mod cu "murdarici" si comoara ascunsa in cotloanele "de la 6"... nu am sa uit nici sedintele de bilologie de la casa pioneriilor...nu am sa uit primul film foto developat impreuna (in cazul meu a fost si ultimul...), inca mai sunt uimit si azi de faptul ca tu in clasa intai erai poate mai citit decat invatoarea... as mai avea multe de spus insa restul imi raman doar in minte ...Rares... Sa te odihnesti in pace !!

Naah bun, acum ca mi-am sters lacrimile de la ochi sa continui...dupa cum spuneam primavara se lasa asteptata asa ca am dus pana la capat "Hard Moves" in sensu ca mi-am predat cardul cu traseele facute...care arata cam asa (in ultima zi a mai picat si 47....eeeexxxtrem de greu)

Rezultatele oficiale se pot ceti AICI, si dupa cum se poate observa am terminat pe locul 47 din 165 de concurenti !!! insa muulta lume nu a mai depus cardu deci nu va lasati impresionati de pozitia din clasament ca nu sunt chiar asa bun :)))....oricum ma puteti felicita si daca nu pentru rezultatele astea macar pentru talentu meu fotbalistic...adica chiar daca am o "mingea sub tricou" ma misc ca o gazela pe teren...dovada:

Sper sa vina odata primavara ...si pe cat se poate sa auzim doar de bine..

Iarna de iarna

2010-02-12T23:04:00.022+01:00

Cum anu asta am devenit deja tatic pentru a doua oara stiam ca nu o sa pup ski asa ca nici nu m-am asteptat sa am parte de asa ceva totusi am gasit o "fereastra" si am reusit sa merg doua zile la ski la Kaprun unde am avut placerea de a pluti pe partii alaturi de nasu...care e mare meseriash cu placa lui bengoasa :)) Au fost doua zile in care am skiat non stop ...am reusit performanta sa fac tot ce e rosu si negru :)) iar seara dupa a doua tequilla si primu weizen eram in forma maxima alaturi de minunata trupa (prietenii lu' Nasu)

Cu Nasu la ski....adica la "apre-ski"

Zona este foarte faina, un pic mai "domestica" fata de Soelden unde am fost anu trecut, totusi partiile sunt super amenajate si chiar in lipsa zapezii naturale conditiile de ski sunt excelente.

Intors in Regensburg astept marele eveniment, adica venirea lui Daniel, iar el baiat cuminte nu ma lasa sa "fierb" prea mult si isi bucura parintii, fratele si bunicii cu o intrare magistrala pe scena vietii...mai multe detalii doar "face to face" :) pana atunci insa un salut prietenesc din partea lui Daniel:

deocamdata ma hodinesc

Am reusit performanta sa ma apuc serios de alergat, nu expun deocamdata motivele care m-au impins spre acest gest insa daca o sa iasa ceva notabil...in limitele bunului simt :)) ... va voi informa. Pana atunci insa notabile sunt doar conditiile vitrege in care alerg, iarna fiind in toi aici in Regensburg

peisaj cu "pista" de jogging

Imi place sa alerg seara deoarece lumina orasului si reflexiile zapezii imi ofera un peisaj superb si uit efectiv cat imi e de greu...totusi la uitatu' de greu participa si stick-ul cu muzica care ma ajuta sa ma detasez de "realitate"...

iarna de iarna

Am sa inchei povestea mea cu cateva impresii despre un concurs super interesant si o idee care zic eu duce la cresterea nivelului de catarat intr-o comunitate. Pe scurt, in cateva sali din Germania (10 la numar) a inceput concursul Hard Moves, in ce consta ...pai in fiecare sala care "participa" la concurs sunt setate un numar de trasee (la Regensburg avem cam 100 de trase) care asteapta sa fie parcurse de catre boulderisti intr-un interval de 4-6 saptamani. Dupa acest interval undeva prin martie fiecare sala va trimite o echipa de 10 oameni cu minim 3 femei/fete la marea finala... pentru cine stie germana toate regulile la Hard Moves

asta era inainte de Hard Moves...

Am stat mult sa ma gandesc pana sa ma inscriu...imi tot spuneam ca oricum nu am nici o sansa si sa ma dau pe trasee oricum pot...deci de ce m-as inscrie?... au fost nevoie doar de cateva zile in care am incercat traseele si deja eram hotarat sa ma inscriu....de ce ?...pai sa le luam pe rand:

- inscrierea e modica 2,50 euro si o bere e mai scumpa :) si aici faci muschi nu burta :))
- spiritul de competitie impinge limitele mai sus...asta o simt pe proprie piele, si chiar daca stiu ca nu am sanse sa ajung in finala vreau sa fiu multumit de mine ca am data tot ce pot
- traseele sunt foarte foarte frumoase, te ung la suflet, toata gama de trasee de la super usoare pana la super grele...trasee de forta, trasee de echilibru, si combinate....totusi dupa cum ii spune si numele Hard Moves predomina traseele mai grele sau ma rog chiar si cele usoare au cate o chichitza de rezolvat
...ma opresc din enumerat motive si am sa incerc sa expun ce impresie am acum dupa ce m-am inscris. Spuneam la inceput ca acest tip de concurs duce la cresterea nivelului, pai vreau sa zic (acum ma si laud...ca sa nu fie nici un dubiu) erau trasee la care ma uitam initial si eventual incercam o miscare doua fara mari sorti de izbanda....acum dupa o saptamana jumate de munca am inceput sa fiu foarte aproape de a face traseele astea care mi se pareau super grele si in unele cazuri chiar am reusit sa le fac spre satisfactia mea. Merg la sala din doua in doua zile si uneori chiar si in fiecare zi cand ma macina rau :)) efectul este ca observ de fiecare data o imbunatatire ...ba ajung la o priza mai sus, ba ma "lipesc" mai bine de scurse etc etc. M-a prins in asa hal incat optez sa merg la boulder non stop fara sa mai imi doresc sa catar cu coarda ....chiar daca traseele de escalada sunt si ele foarte faine ... Sunt curios cand se va termina concursu si vor disparea traseele din concurs cat a crescut nivelu la escalada...hmmm e ciudat aici la boulder folosesc mai mult forta de multe ori trebuie sa strang bine priza cu mana chestie ce la escalada incerc sa o evit pentru a nu ma pompa la brate...oricum simt ca anu asta imi va aduce multe satisfactii din punct de vedere al cataratului, si cel mai mult astept sa ma fileze Simo si sa o vad si pe ea sus pe stanca :))

Hai noroc !

Vacanta de iarna....prima

2010-01-09T23:37:00.023+01:00

Scriu aceste randuri dupa Anu Nou asa ca va urez la toti multa sanatate si un calduros La Multi Ani!

Pentru Lucas aceasta a fost prima vacanta oficiala de iarna (de la cresa :)). La inceput nu prea a inteles cine e Mosu asta care trebe sa vina .... insa se pare ca e cineva de vaza ca trebe sa luceasca in casa...

Facem curat ca tre sa vina Mosu !

Si in timp ce muncim de zor eu stau la panda sa il prind pe Mos de barba...insa e iute nevoie mare si ma ia prin surpirndere...asa ca scapa si anu asta cu barba intreaga...

Lucas !!!! o venit Mosu !!!

Navalim toti la bradut si suntem bucurosi de cadouri...deci am fost cuminti si anu asta....ptiuuu si eu care credeam ca aflase de....boacanele noastre :))

yuupppiiiiiii !!

Dupa Craciun ne distram la greu si ne jucam non stop descoperind tot felu de talente..

Herr' doctor?

Bis !! Bis !! Bis !!!!

Dupa atat joaca lumea incepe sa se agite ...oare de ce ?....cica vine Anu Nou...vine acum ? sau mai incolo....mai e mult ?...si de atata asteptat unii s-au cam torpilat....

mama ce m-am petrecut....

Deodata cerul se lumineaza de luminite viu colorate si vazduhul bubuie...pe semne anu asta o sa fie unu "galagios"

ma chinuie talentu...

daaa ma chinuie rau ....

Unii stau la adapost de petarde si artificii....

uau...

.... altii sunt chinuiti de talent ...

La Multi Ani !!!

Ne petrecem restul serii de revelion inconjurati de familie si incepem sa ne facem planuri pentru anu ce vine la caldura semineului...

Da! va fi un an fierbinte...

Sarbatorile trec si fiecare avem de prins un tren spre casele noastre....

Noi coboram la Regensburg...deocamdata

In incheiere va doresc tuturor inca odata La Multi Ani !! si sa aveti parte numai de bucurii si fericire !!

Mix de Decembrie

2009-12-02T10:38:00.012+01:00

In postarea asta am sa incerc un mix de evenimente nu neaparat importante din viata mea dar care le gasesc bune de pus pe blog. Deci sa incep cu inceputu....e Decembrie vin sarbatorile de iarna si chefu de munca scade drastic la altii ca la mine e scazut de cand ma stiu :)) si uite asa in loc de meetinguri de proiect se fac meetinguri de organizat activitati distractive. Hotaram sa mergem cu colegii la karting, pentru a doua editie a "Hella Grand Prix".

Trebuie sa imi apar evolutia excelenta de anu trecut cand am obtinut pole position si am obtinut al doilea "cel mai bun timp pe tura". De data asta concurentii sunt mult mai "bazati" ca si anu trecut asa ca voi avea de muncit mai serios. Am inceput cu emotii poate si datorita faptului ca antrenorul personal (i.e. Simo) era de fata, si la start am fost pe locul 9, destul de slab. Totusi fata de anul trecut concurentii sunt foarte priceputi iar traseul este aproape in intregime schimbat, doar vreo doua curbe au ramas la fel. Cursa decurge cum altfel decat in viteza iar adrenalina si distractia este maxima atat de maxima incat la un moment dat Bogdan trebuie sa abandoneze cand se afla pe locul 1 pentru ca i se facuse rau....deci nu e chiar joaca :))

Dupa cursa stam la o bere si din vorba in vorba pulsul revine la normal si sunt numa bun de condus inapoi acasa unde ma asteapta o veste destul de nasoala Timisoara a pierdut cu Ajax scor 1-2. Trec rapid peste vestea asta cand aflu ca filmu cu Basescu pugilist e facatura...nah macar atat ca daca nu era facatura eram tare dezamagit.

Se apropie weekendu si gandul imi zboara la alegeri nu stiu de ce insa sunt foarte preocupat de ce se va intampla poate si datorita "noroiului" care zboara din aceasta confruntare ...SUNT REVOLTAT. De ce ? pai cum dracu merge Geoana cu alaiu lui in Timisoara si il vrajesc pe Ciuhandru ca vezi Doamne daca il sustin la alegeri o sa accorde o mai mare atentie proiectelor din Timisoara ?!!!! cum vine asta ? eu nu inteleg ...adica daca ma sustii o sa fiu corect cu tine...daca nu, puneti pofta in cui....Nu stiu toate datele problemei insa din cate am cetit prin presa cam asta reiese ...si mi se pare PENIBIL. Macar Basescu se lauda ca o sa fie presedintele tuturor romanilor... In fine pana la alegeri mai am o tura de boulder de dat in Munchen, tura care desi era foarte asteptata am fost nevoit de mama natura sa o abandonez lovit fiind de o infectie la amigdale. Uite asa stau la pat aproape o saptamana cu febra dureri groaznice de gat si muuult mult somn...macar atat :))
Cand am inceput povestea asta ma gandeam ca o sa fie ceva fain cu multe activitati gen karting, boulder, alegeri, etc etc....a iesit ceva destul de sec ....ata e ce sa fac poate alta data.
Pana una alta vreau sa va recomand la toti urmatorul link: http://agenda.liternet.ro/articol/10158/Ruxandra-Anton/Insectarul-de-vise-Labirintul-Irinei-alb.html si daca aveti ocazia sa vedeti ceva in regia lui Eugen Fat va recomand din suflete :)

Sarbatori Fericite si multa sanatate la toti si sa ne revedem cu bine la anu !

Din seria Soul Move

2009-11-18T15:28:00.014+01:00

Ca sa nu ma repet cu povestile astea plictisitoare (pentru unii) legate de boulder in sala am decis sa comasez ultimile doua editii din Soul Move Sud intr-o singura poveste.

Prin urmare am sa incep cu povestea a ce s-a intamplat la Ingolstadt. Castigul pe care il vad eu este ca am reusit sa il conving pe Catalin sa vina si el la evenimentele astea si dupa cum ma asteptam i-a placut si lui foarte mult. Asa ca deja e batut in cuie ca vom participa si la editia din Munchen. Din cate am cetit eu pe site-uri dupa concurs editia de la Ingolstadt a avut si mare succes legat de numarul de participanti ("record" doborat de editia de la Munchen ...ce urmeaza :) ) Asta nu a insemnat neaparat inghesuiala pentru ca sala este foarte generoasa si timpul alocat celor 35 de trasee este indeajuns. Cred ca incep sa ma obisnuiesc cu evenimentu asta pentru ca nu am mai fost la fel de impresionat (pana la extrem) de trasee, oarecum stiam ca sunt foarte faine si ca trebuisa sa incerc sa ma dau pe cat mai multe.

Am avut si multumiri si deziluzii cand nu imi iesea cate un traseu insa important este ca m-am simtit bine. Daca anu trecut la Ingolstadt a fost editia finala si s-a sfarsit cu vizionarea filmelor care au intrat in concursul "Scarpa Video Contest" anul acesta organizatorii au pregatit pe final un concurs de High Jump, castigatorii urmand a primii drept premiu doua saltele de boulder Ocun. Cu ocazia asta am vazut si eu pentru prima un concurs de High Jump, se incepe de la un jump mic si treptat inaltimea creste. Competitia a fost foarte spectaculoasa mai ales cand un concurent mai mic de inaltime reusea efectiv sa zboare pana in priza de top....a fost super...aplauze, si incurajari ...ca la stadion :)

Pentru clasamentul oficial al etapei de la Ingolstadt click AICI. De observat pozitia excelenta a lui Catalin!! locul 29 din 152 de participanti !!!...Bravo Cata!!!
Mai multe poze de la eveniment gasiti la link-ul:
- http://www.soulmoves.de/v/2009/sued/ingolstadt

Ce pot sa spun despre etapa de la Munchen pe langa ca a fost fain si alea alea e ca m-am simtit excelent din punct de vedere fizic poate si datorita antrenamentului de sala care a inceput odata cu venirea "frigului". Am plecat destul de multumit de ce am realizat chiar daca mai era un traseu doua care puteau pica insa mainile mele erau deja prea umflate ... Catalin a fost si el prezent si din nou a avut o evolutie foarte buna.
Rezultatele AICI. Impresii, interviuri si poze AICI.
Urmeaza turu doi la alegeri si eu trebuie sa fac o alegere destul de grea...sa merg la vot sau la o noua intalnire de boulder din zona?....hmmm tara se cam duce de rapa cu alianta lu'peste intre pnl si psd insa eu sper ca El'capitanu Traian sa castige si sa aiba succes in a rupe dintii rechinilor :))) sau macar sa le plombeze gaurile alea negre care inghit banii pe spinarea poporului ....Nu imi ramane decat sa sper pentru ca sansele sa particip la vot scad considerabil cand pun in balanta statu la coada la consulat si propunerea lui Catalin ....

Internetu' bata-l vina

2009-10-29T12:48:00.004+01:00

As dori sa fac o mica descriere a structurii blogului mai exact a blogurilor care le am in sectiunea "bloguri preferate" precum si a linkurilor de la sectiune "site-uri de interes".

Deci sunt cativa oameni pe care ii cunosc personal insa sunt si oameni pe care nu ii cunosc decat prin intermediul blogurilor oferite de acestia.

Sa ii luam pe rand…

Pe multa lume o cunosc din cadrul clubului Alternative sau datorita actiunilor organizate de acest club minunat a carui link il gasiti la sectiunea : “site-uri de interes”. Nu am sa incep acum sa descriu clubul care printre randurile alpinistilor nu mai are nevoie de nici o prezentare, doritorilor de amanunte le lansez o invitatie sa viziteze site-ul clubului. Veti gasi pe site-ul clubului AlternativeTM atat povesti ale unor ture frumoase (cu poze... normal ) cat si informatii utile legate in special de alpinism si escalada. Totusi cateva cuvinte ce reprezinta AlternativeTM pentru mine…. oamenii acestui club au reusit sa imi injecteze pasiunea care o am pentru catarat, si mai mult au reusit si continua sa imi acorde o “educatie” alpina de fiecare data cand am nevoie…

Gianina si Alin ne depaneaza cu un talent deosebit turele montane si nu numai in blogul lor : "Pasi in 2 pe munte". Veti gasi aici povesti ale unor ture din fiecare anotimp si o sa incepeti sa ii invidiati si sa va bucurati in acelasi timp pentru turele frumoase pe care reusesc sa le faca.

Blogul lui Calin si Pappilon ne prezinta situatii si ganduri as spune eu destul de interesante si care isi au lacasu in inima/gandul fiecaruia chiar daca intr-un lacas uneori bine dosit si uitat. Va invit sa cititi ce scriu si sa nu ii judecati la prima “emotie” pe care v-a starnit-o :) decat daca aceasta ar fi una pozitiva :).

Pe Kobe nu il cunosc personal insa imi place foarte mult sa ii citesc blogul: Kobe's Climbing Blog si ma bucur ca ne impartaseste realizarile lui…pe care le consider deosebite. Veti gasi aici multe informatii utile celor care doresc sa mearga la catarat in Cheile Bicazului sau imprejurimi.

Tot in gama realizarilor in domeniul escaladei si alpinismului as incadra si blogul lui Costin:
Primprejur Pe unde am mai umblat, ce am mai aflat si infaptuit. Povesti frumoase “spuse” uneori in dialectul mioritic care sigur are sa va cucereasca.

Ultimul blog adaugat este cel al lui Adi Margea: Catararea si... lumea prin ochii mei , cred ca va devenii unul din blogurile preferate, poate si datorita faptului ca il cunosc pe Adi si stiu ce baiat fain e ;)

La fel ca si pe Margica il respect foarte mult si pe Adi Valean din a carui blog: snow-trace , un iubitor de munte are multe de invatat, si calitatea informatiei eu consider ca este de cel mai inalt nivel.

Un link interesant pentru cine vrea sa mearga la catarat in Austria este Catarare in Austria-Tirol. Am gasit aici multe topo-uri bune si descrieri bune cum se ajunge la faleze.

Linkul catre actualul meu club de fotbal SV Obertraubling:" Clubul meu de fotbal " este prezent si el pe blog in speranta ca fanii vor umple cele 4 trepte cat reprezinta tribunele :)

Cum traiesc in Regensburg exista si aici un site al cataratorilor din zona "Catarare Regensburg" cu informatii utile pentru cei interesati sa catere in zona.

Nu in ultimul rand linkul spre minunata sala de catarat din Regensburg: "Sala de catarat" foarte faina sala asta care sper sa ma ajute sa catar mai bine.

Mai am si alte bloguri pe care le vizitez cu placere dintre acestea ar fi:
Hoinarii: - turele lui Suca si Elena sigur va vor cucerii ….
Satmareanca: - un blog de care am dat intamplator cand vroiam sa vad ce se mai intampla in orasul meu natal…
Jurnal de week-end si calatorie : - povesti spuse de Silvia cu precadere legate de munte si (ce ma interesa pe mine) zona Costila.

Bun …gata cu reclama…mai citesc si alte cele insa nu va spun ca dupa aia bat la ochi…cum de am atata timp liber de navigat pe net :)

Romania la Mondialele de schi-alpinism reprezentata de Rares Manea

2009-10-21T17:23:00.005+02:00

Preluare de la Adi Valean

Despre ce e vorba:
http://www.cautamoamenimari.ro/vizualizare.php?page=1

BRD-ul a initiat o campanie de sustinere, un fel de sponsorizare care sa ajute unii oameni sa-si implineasca visul. In esenta ideea se rezuma la "sustine un om talentat si ajuta-l sa ajunga mare". Oricine poate posta o poveste pe site-ul campaniei "cautam oameni mari", povestile vor fi votate de publicul interesat si in fiecare luna "omul mare din cea mai votata poveste va fi ajutat de BRD sa faca primul sau urmatorul pas spre visul sau"

Alin si Gianina Tanase au inclus povestea lui Rares Manea , care daca ar fi sustinut de noi ceilalti, ar avea sanse sa ajunga undeva sus unde nu oricine poate ajunge. Daca ar ajunge acolo sus ar putea ajuta si el putin la imaginea Romaniei in lume.Acum ca sa puteti vota povestea trebuie sa va creati un cont pe site :D asta stiu impune un mic efort suplimentar din partea voastra.

Perioada de votare este de 10 zile, 19-28oct. Cum se duc adevarate batalii pt votarea povestilor, povestile cu sanse de castig sunt cele ale caror sustinatori fac efortul sa voteze in fiecare din cele 10 zile alocate. Stiu nu e usor sa faci zilnic asta,dar nu costa prea mult sa dai un vot atuci cand deschizi calculatorul! Ma rog daca se mai adauga alte povesti pe site, s-ar putea sa nu mai gasiti povestea scrisa de mine la link-ul indicat... asa e realizat site-ul... dar cautati povestea scrisa de mine, iar omul din poveste se numeste: Rares Manea. Omul din povestea castigatoare va beneficia din partea BRD de o suma de20.000 RON.

preluat de pe: http://gianinalin.blogspot.com/

Un sportiv de exceptie, cu rezultate admirabile, acesta este Rares Manea din Zarnesti. Practica schi-alpinism de la varsta de 5 ani si a ajuns sa faca parte din elita sportivilor de pe mapamond, lucru dovedit de rezultatele sale internationale:

Locul 3 campionatul balcanic 2008
Locul 5 cupa mondiala Spania 2008
Locul 9 campionatul european Franta 2007
Locul 7 campionatul mondial Italia 2006
Locul 7 campionatul european Andorra 2005
Locul 9 campionatul mondial Spania 2004

Inutil sa mai precizez ca este multiplu campion national la tineret si vice campion national la seniori. In acest sezon si-ar dori sa participe din nou la campionatele mondiale de schi-alpinism ce vor avea loc in Andorra, dar din pacate in acest an clubul sportiv din care face parte si Federatia Romana de Alpinism nu au reusit sa stranga bani pentru participarea sa. In Romania banii investiti in sport se duc cu precadere pe fotbal, iar sportivii din alte ramuri se chinuie sa supravietuiasca. Anul acesta Rares si-a imbunatatit stilul de antrenament participand pe timp de vara la concursuri de mountain-bike. Asta ca un compromis de fapt, pentru ca alte tari mai dezvoltate isi trimit sportivii sa se antreneze si vara pe partii amenajate pe ghetarii din Alpi. Insa din pacate sportivii nostri nu-si permit astfel de antrenamente, cautand alternative locale. Pe aceasta cale vreau sa mentionez ca din randul schi-alpinistilor se aleg cei mai buni si rapizi salvamontisti, care asigura interventiile cele mai rapide, atat pe timp de vara, cat si de iarna.

Rares are doar 23 ani, este foarte ambitios si ar putea avea un viitor de exceptie, insa are nevoie de sustinere.

Eu cred ca tara noastra ar avea doar de castigat daca si-ar alege ca "ambasadori" de imagine oameni ca si Rares.

BAFTA Rares

Fontainebleau 2009

2009-10-12T16:01:00.018+02:00

Prima mea vizita in Fontainebleau am asteptat-o cu sufletul la gura....nu stiam la ce sa ma astept desi auzisem multe povesti frumoase despre locul asta. Acum sincer am ramas efectiv fara cuvinte asa ca o sa fiu cat mai scurt si am sa las pozele sa vorbeasca.

Ne pornim spre bolovani...

La studiu..

Cateva impresii strict "tehnice":

- gresia/roca aici este deosebit de interesanta, touch-ul este unic

- gradatia traseelor este si ea unica ...parerea mea e ca este ceva subcotat (cel putin pentru traseele usoare pe care am fost in stare sa le fac)

- iti trebe degete puternice, echilibru maxim si mult tupeu la statu pe picioare

Priza si tehnica adecvata...

Ceasca intr-unul din traseele super tari ...

Plin de lume...

Impresii generale:

- excelent de mers in familie, nu exista rape periculoase pentru copii, drumul la bolovani este plat si usor de parcurs chiar si cu carucior de bebe, exista multe trasee speciale pentru copii

- padurea este foarte prietenoasa si se pot face o gramada de chestii pe langa boulder de exemplu alergat, calarit, plimbat, etc etc

Titi la iesirea din surplomba...

Ma chinui si eu...

din pacate doar tricoul e meseriash...

Margica da un jump impecabil..

In concluzie incep sa cochetez cu ideea unui concediu de familie in zona...:)

Sigur voi revenii...

Mai multe poze AICI.

Concluzia dupa 18 ore...

2009-09-21T13:06:00.023+02:00

Este vineri si planul meu era sa imi repar bicicleta si sa bag ceva ture cu Lucas in "croozer" insa Catalin ma surprinde cu un telefon (chiar cand reparam de zor roata din spate) si vine cu o propunere foooaarte tentanta pe care nu aveam cum sa o refuz si anume sa iesim la catarat la Brauneck....hmmm nu imi spune nimik numele insa datele primite de la Catalin ma fac sa visez deja :)) urcam pana la 1500 si acolo gasim pereti de catarat de toate dificultatile (adica sunt si usoare pentru mine :)) ). Din pacate Simona are alte planuri deja batute in cuie pentru weekendul asta asa ca ramane cu Lucas in Regensburg. Eu ma agit ca un pepsi si ma pregatesc de zor sa imi fac bagaju si sa incarc masina de cu seara astfel incat sambata la prima ora sa pornesc spre Munchen. Dupa un somn scurt deh asa e inainte de aventura...nu prea imi arde de somn, la 06:00 sunt in talpi. Dupa o scurta pauza la benzinarie unde sorb o cafea cu un sandwich bag viteza spre Munchen. Ajung in timp util si chiar fara intarzieri asa ca la ora stabilita sunt in fata locuintei lui Catalin. Aveam sa aflu ca mergem cu o trupa de nemti, si ca trebuia sa ne intalnim la sala de catarat, ocazie cu care vad si sala de catarat din Munchen ... ma rog sunt mai multe sali insa cred ca asta e cea mai reprezentativa......IMENSA, puteai catara inauntru, afara, sa nu vorbesc ca aveai chiar si trasee cu fisuri, trasee in pereti de beton, tot ce iti poate trece prin cap. Foarte tare sala, cred ca o sa vin odata aici la catarat....merita ! Intre timp se strange trupa si avem inspiratia sa mergem cu doua masini (chiar daca intram toti 5 in masina lui Marcus), asa ca eu si Catalin mergem cu "Willy" al meu. Nu intram bine pe autostrada ca vedem masina celorlalti ca iese brusc....dupa un telefon ne lamurim...cineva isi uitase papucii de catarat acasa... asa ca noi o luam domol spre Brauneck. Sunt vreo 70 km din Munchen asa ca ajungem repejor la destinatie. Ce sa zic locul este foarte frumos, de vis, cu multiple posibilitati de distractie (astza pe langa trekking, catarat, parapante, etc). mai multe detalii despre zona se pot afla fie dand in Google fie invitandu-ma la o noua tura in zona (nu as putea refuza asa ceva :)) ). Suntem din nou inspirati si luam doar bilet de urcat cu telecabina urmand sa ne retragem la masina pe jos....ca deh daca tot suntem la munte...sa savuram setu complet.
Odata ajunsi sus ne bucuram de soare si un cer senin care ne da posibilitatea unei panorame de vis.... Cum nu avem nici un topo la noi ne oprim la primele trasee care le vedem si alegem unul care ni se pare bun de incalzire. Traseu destul de interesant, pe o fata cazuta cu multe terase cu iarba alunecoasa, nimik greu pana la un moment dat cand dai deo placa verticala si cam fara nici o priza in afara de vreo doua visuri scurte ca si lungime. In prima fisura intra bine mana insa a doua abia de am putut sa o incarc cu buricele degetelor...de aici trebuia o miscare serioasa pana deasupra placii....nah cu chiu cu vai trec de pas tragand de bucla si ajung in top.
In zare se vad multi pereti si cum nu aveam nimik informativ la noi ne luam dupa instinct si ajungem la o faleza care cred ca era destul de noua pentru ca toate asigurarile erau noi si inca mai erau corzi fixe lasate in perete probabil mai sunt linii de batut. Catalin alege o fisura superba care la inceput am zis ca e prea faina sa nu o leg si eu insa nu a fost chiar asa....adica deh o fi ea faina insa nu chiar usoara si uite asa abia ajung sus dupa N pauze. Trag concluzia ca rezistenta mea daca am avut-o candva s-a dus pe apa sambetei...plus ca nu aveam incredere in mana stanga resimtind accidentarile de la Soul Moves. Catalin leaga fisura fara probleme insa si apreciaza ca e undeva pe la 7...hmmm incep sa ma linistesc...nu sunt chiar pierdut...este un grad cam la limita mea. Cum restul trupei nu au ajuns inca prinzand stau-uri pe autostrada ne permitem sa incercam un traseu mai greu in mansa. Eu renunt relativ rapid insa Catalin este foarte aproape sa il lege, totusi existenta unui traverseu foarte dificil (din punctu meu de vedere) ne castiga respectu pentru traseu si concluzionam ca e tare! Ne urnim spre locul unde intre timp a ajuns si restul trupei, ocazie cu care vad si restul zonei...este foarte frumos aici si ce e mai important pentru mine este ca se poate venii cu copil mik, drumul fiind ok si existand multe cabane cu locuri de joaca, si fara pericole majore gen teren accidentat, rape etc etc.
Ne intalnim cu restu trupei si dupa o incercare de mansa intr-un traseu de aproximativ 8 ma decid sa iau o pauza mai lunga...asa ca ma hidratez, bag un snickers, si vreo 3 tigari :)) Intre timp restul leaga cateva trasee foarte faine si tari (adica peste 7). Nu trece mult timp si trupa de nemti trebuia sa o ia la pas intins spre telecabina deoarece era aproape ora 5 cand era ultima coborare....noi halpinisti adevarati nici ca ne pasa si savuram in continuare stanca. Spre bucuria mea leg in mansa prima lungime la un traseu cotat in topo ca fiind aprox. VII (a doua lungime fiind pe la VIII). Daca dimineata am avut parte de soare au inceput sa apara si norii si vremea se raceste treptat aducandu-ne aminte ca se lasa seara si trebe sa o luam incet din loc. Totusi in drumul nostru ne mai bagam in doua trasee reusind sa leg si eu cap unul mai usor parerea mea undeva pe la 5+ (in topo cica 6-). Ne bucuram de linistea din zona si cu greu ne hotaram sa ne retragem spre baza muntelui unde ne astepta masina. Drumul e chiar ok si chiar daca inca mai am febra musculara la picioare ma bucur ca am optat sa coboram pe jos. Pornim incet spre casele noastre si dupa o cina copioasa la Catalin acasa (multumesc Teo !!!!!) continui drumul spre Regensburg. Oboseala incepe sa isi spuna cuvantu si conduc incet si cu atentie....iar la 00:00 ajung si eu acasa.
Ce pot sa spun este ca am descoperit o noua zona superba unde sigur o sa revin. Sper ca nu mi-am disperat foarte tare parteneru (Catalin) cu forma mea de rahat si ca o sa mai iasa cu mine la catarat :)

In concluzie mi-au trebuit 18 ore ca sa imi dau seama ca fac 5+ la vedere :)))

Soul Moves Süd 2009

2009-09-14T10:26:00.007+02:00

Am sa scriu pe scurt cum a fost la acest eveniment doar datorita faptului ca am amintit de acest eveniment in postarea precedenta. Desi am asteptat cu sufletu la gura sa inceapa "trilogia" Soul Move Süd, nu am avut parte de un inceput prea promitator, motive ar fi destule, nopti nedormite, oboseala de dupa lucru, etc etc dar toate astea au culminat cu accidentarile suferite la inceputul evenimentului. Nu va speriati ca mai traiesc si nu e nimik grav, cel putin sper sa nu fie grav, dar sa incep cu inceputul.

Sambata "dimineata" abia ma trezesc si ajung la limita sa ma inscriu. Oarecum eram buimac insa imi tot repetam in minte ca trebuie sa ma trezesc ca doar am asteptat atat de mult evenimentu asta...buuun imi revin eu cat de cat si incep sa studiez traseele. Spre surprinderea mea nu vad chiar asa de multe trasee usoare ca si anu trecut, adica nah erau acolo vreo 2, 3 mai usoare care am zis ca sunt de incalzire insa restul pareau destul de grele. In fine ma pun pe treba si cum la inceput toti se dadeau pe putinele trasee usoare imi vine mie ideea "stralucita" sa incerc si ce e mai greu ca deh pana atunci se mai elibereaza "ringul" si uite asa ma incord de zor pe un traseu si chiar daca nu l-am legat ma simteam mai mult decat incalzit :) Fac o scurta pauza dupa care merg la un traseu cu jump, nu era un jump foarte greu insa se pornea dintr-o pozitie mai de echilibru, cu doua prize laterale (de doua degete) si cu ceva picioare asezate destul de sus astfel incat sa stai in pozitie de broasca si cu mainile complet desfacute in lateral....de aici se facea jump-ul la top care nu era chiar asa departe. Ma pune dracu sa incerc si eu (vazand inainte pe unu cum il leaga) si cand ajung in pozitia broasca dau sa sar si POC imi pusca mana dreapta...durere nu prea am simtit insa am simtit cum forta din mana dreapta dispare instantaneu. Am folosit degetul mijlociu si inelerul, iar inelarul se pare ca a cedat :( Nu imi venea sa cred, imi era o ciuda de abia ma abtineam sa nu incep sa injur pe acolo...nah asa nervos cum eram ma bag rapid inca odata in traseu de data asta folosind aratatorul si degetul mijlociu, si imi iese fara probleme. Totusi parca eram sub soc si tremuram usor, mana ma durea din ce in ce mai tare insa curios nu degetul ci undeva in podul palmei (cred ca acolo a cedat ceva ..unde ligamentele degetului inelar se leaga de ...restul mainii). Decid sa fac o pauza mai lunga asa ca mai bag o tigara si ma intorc numai bine cand traseele usoare se elibereaza cat de cat. Chiar si cu durerea asta gandul de abandon era departe de mine. Pica pe rand destul de multe trasee cred ca ma dat vreo 11 flash-uri spre surpinderea mea, totusi durerea de la mana nu ma lasa insa cat eram "cald" totul era ok doar ca dupa fiecare pauza mai lunga trebuia sa strang tare din dinti pana sa imi revin cat de cat. Si ca ghinionul sa fie complet cand eram pe un tavan bucuros nevoie mare ca urma sa dau top la un traseu destul de greu aud iarasi un POC de data asta la mana dreapta...fuck. Din momentu ala am decis ca e mai bine sa o las mai moale...citisem eu pe net ca daca se forteaza in astfel de cazuri accidentarea devine si mai grava. Asa ca incet incet decid sa ma retrag si astfel inchei prima runda din Soul Moves. Nu am stat sa vad nici macar ce loc am luat, o sa vad pe net cand se vor afisa rezultatele...poze nu am facut culmea bateriile erau gata asa ca poze de la eveniment doar cand se vor afisa pe site-ul oficial.

Regensburger Stadtmeisterschaft 2009 aka care o fi cel mai greucean din zona

2009-09-06T23:52:00.016+02:00

Cum vremea incepe sa se strice prin zona mea am inceput sa merg din cand in cand la sala de catarat. Din afisele de pe aici aflu cum ca urmeaza doua weekenduri destul de pline si anume in weekendul 5-6 Septembrie este un fel de campionat al Regensburg-ului “Regensburger Stadtmeisterschaft” iar in weekendul 12-13 Septembrie incepe a doua editie a turneului Soul Moves. Daca la primu eveniment nu sunt sigur ca vreau sa particip, decat poate doar ca si spectator la al doilea datorita experientei bune de anu trecut ma inscriu fara sa ma gandesc prea mult. Totusi din discutiile avute cu organizatorii la sala ma decid sa particip si la primu eveniment (cica o sa fie si trasee mai usoare). Si uite asa incep sa “ma antrenez” timp de o saptamana…ba alerg de nebun pe malul Dunarii impingand caruciorul cu Lucas, ba merg la boulder la stancile din imprejur iar daca vremea nu imi permite merg la indoor boulder la sala. Sincer ce imi doream prin acest “antrenament” a fost sa mai slabesc putin…lucru pe care nu am reusit sa il aflu deoarece bateria de la cantar …s-a dus…motiv intemeiat sa aman urcatu pe cantar nu de alta dar daca nu vad nici un rezultat o sa fac o criza de nervi…asa ca mai aman o saptamana…cine stie poate cu antrenementu pentru Sould Moves o sa fie ceva rezultate mai notabile.
Vine si weekendul si dupa o noapte agitata cu luna plina abia ma trezesc in timp util sa ajung la inscrieri. Cum ajung destul de tarziu nu trece mult timp si incepe concursul propriu zis. Structura evenimentului este ceva de genu 5 ore pentru 30 trasee de boulder dupa care urmeaza doua ore pauza iar primii 5 din fiecare categorie (juniori masculin/feminin, si adulti masculin/feminin) vor avea de parcurs in finala cate un traseu de escalada in mod flash.

Buun cum nu am planuri de finala ma apuc destul de relaxat sa studiez traseele de boulder incercand sa identific ce as putea face. In prinzip logica e simpla dificultatea traseelor crescand odata cu numarul traseului…adica traseu 1 ceva super usor iar traseu 30 doar pentru greuceni :)
Fair-play-ul este la ordinea zilei asa ca nu sunt arbitrii fiecare isi noteaza pe foaia de concurs ce realizeaza (flash 3 puncte, top 2 punte si top intermediar 1 punct). Incep usor si dupa fiecare 2-3 trasee fac o pauza mai lunga, constient fiind ca timp este destul si oricum la inceput toti se inghiesuiau la traseele usoare, nah dar oricum cozi nu prea au fost asa ca totul a decurs fara stres si nervi.

Traseele sunt super faine majoritatea care le-am facut au fost la limita mea (superioara) ceea ce ma bucurat nespus avand o satisfactie si mai mare de fiecare data cand reuseam un traseu. Pana la final am reusit 14 flash-uri, 5 top-uri si 3 intermediare (adica 55 de puncte). Poate ieseau mai multe intermediare daca ma bagam si in cele cateva trasee super grele insa am zis ca nu are rost sa ma rup plus ca resimteam din plin efortul deja depus.

Ultima ora am petrecut-o facand cateva poze si admirand greucenii cum incearca trasee destul de imposibile :).
Destul de interesanta structura competitiei, nu stiu la cati dintre finalisti le mai ardea dupa pauza sa incerce traseu din finala…eu cel putin eram rupt dar oricum cu locul 35 (din 46) nu aveam cum sa ma gandesc la finale :).

O parere personala despre traseele de boulder este ca au fost foarte frumoase si chiar si cele usoare aveau o problema cat de mika de rezolvat. Accentul a fost pus mai mult pe echilibru si mai putin pe trasee de forta in concluzie cred ca o sa mai particip si la anu.

Finalele pe categorii s-au consumat pe un traseu de 7+ la feminin si juniori sin traseu de 9- la masculin. Ce mi-a placut la finale a fost sentimentu care l-am avut ca si spectator, de parca eram la teatru, cu aplauze la trecere pasilor cheie, cu oftaturi la rateuri si la jumpurile care nu au lipsit. Premiile pentru finalisti au constat din cate o diploma iar premiile materiale au fost impartite printr-o tombola tuturor participantilor…asta asa ca fair-play-ul sa fie pana la sfarsit. Mai multe poze de la concurs AICI.

A doua zi merg la gradina ZOO din Straubing impreuna cu Lucas…curios e ca prima mea vizita la ZOO coincide cu a lui Lucas desi intre noi este o diferenta de 30 de ani :)

Foarte frumos aici, animale de tot felu si plin de copii asa ca mai uit de febra musculara care ma chinuie chiar si acum cand scriu aceste randuri.

Urmeaza Soul Moves si sper sa fiu "tigru" pana la capat si sa mai am forta necesara sa ma mai antrenez cat de cat saptamana asta…nu ca as avea un obiectiv anume cel putin nu pe termen scurt ;)
Mai multe poze de la gradina ZOO AICI.

Zillertal - Rhodos

2009-08-31T15:55:00.033+02:00

Anu asta am avut o vacanta cu de toate pentru toti. Totul a inceput cu luna August cand Lucas a intrat in vacanta de vara (de la cresa) si in fiecare zi a trebuit sa facem un program mai “special” pentru Lucas asa ca i-am invitat pe bunici la noi si uite asa a inceput distractia….e bine sa-i ai pe bunici aproape…mai poti iesi la o bere seara in oras plus treburile casnice….am si uitat de ele :)

Planurile de vacanta au fost si de data aceasta perfecte iar organizarea a fost si ea la inaltime in mare parte meritul fiind al Simonei (iubita mea sotie) care s-a ocupat de tot incepand de la rezervat pensiune/hotel pana la impachetat/despachetat :) - sa nu ma intrebati ce am facut eu…ca nu va zic nimik. Planul seamana un pic cu cel de anu trecut si anume o saptamana la munte una la mare. Nu stiu de ce dar mai nou cand spun munte ma gandesc automat la Austria, asa ca si de data asta locatia de munte a fost in Austria, mai exact Zillertal-Mayrhofen iar pentru mare am ales de data asta Grecia-Rhodos (chiar daca atunci cand spun mare ma gandesc la Costinesti si la valurile Marii Negre).
Intru si eu cu adevarat in concediu si fugim in munti adica mergem in Zillertal. Zona am ales-o cu un scop bine intemeiat, doream sa fac BOULDER. Nu bine ne cazam la Mayrhofen ca sunt deja cu ochii in patru sa cumpar un topo, stiind din povesti ca exista asa ceva. In fine il gasesc la o dugheana si fiind deja seara nu imi ramane decat sa fac planul pentru ziua urmatoare, planul insemnand sa gasesc o zona cu trasee cat mai usoare….ce inseamna usor in boulder este extrem de relativ…aveam sa descopar zilele urmatoare.

A doua zi dis-de-dimineata imi iau ramas bun de la Lucas and company si plec in cautarea bolovanilor cu cartea in mana. Cautand bolovanii trec pe langa faleze superbe pline de cataratori, iar asa la prima vedere traseele sunt foarte bine batute, existand trasee atat usoare cat si foarte dificile iar in cap imi fac planuri cand as putea venii la catarat aici :) Balaurind prin padure ajung si eu la bolovani… noroc ca erau niste oameni acolo ca altfel treceam fara sa imi dau seama. Trupa care am gasit-o e destul de mare, vreo 10 baieti/fete care incercau pe rand tot felu de trasee. Fac cateva miscari de incalzire dupa care ma bag si eu la un traseu mai “usurel” un 6 A pe care respectivii il incercau de zor dar fara sa reuseasca la ultima miscare…miscare care eu studiind-o imi spun ca pare usoara…asa ca incerc si eu….ce sa zic.. curu meu nu dorea in nici un fel sa paraseasca salteaua iar cand o parasea revenea rapid :) …renunt la sit start si incerc sa ma ridic din picioare…pfiuuu fac o miscare, doua si jos…moment in care ii intreb pe respectivii daca asta e traseul 6 A (aratandu-le topo-ul)…raspunsul a fost afirmativ spre nedumerirea si stupoarea mea care eram ferm convins ca incercam alt traseu mult mai greu. Mai dau cateva incercari dupa care ma retrag dezamagit nevoie mare…nu neaparat ca nu am reusit traseul ci faptul ca incepea sa imi miroase ca boulderul nu e chiar asa funny cum mi se parea…mai ales ca a trebuit sa balauresc mult timp singur prin padure pana am dat de bolovani iar rezultatul…vax albina. In fine la masina ma mai uit prin carte si gasesc niste bolovani mai usor acesibili de la sosea. Ajung aici si intalnesc si aici un grup…ce chestie ..de pe sosea ai impresia ca padurea e pustie insa cand te opresti si bagi capu in poienitze ai surpriza sa vezi plin de boulderisti :) Ajuns aici merg hotarat la un traseu il analizez si il fac !!!! primu meu traseu adevarat de boulder !! simt un sentiment super fain, sensatia de echilibru la limita, refuzul de a pica / aluneca si iesirea din traseu compun un sentiment super pe care doar cei care practica boulderul il pot intelege. Din acest moment am inceput sa savurez din plin boulderul…si uite asa mi-au iesit multe trasee de 5 A , 5 B, 5C , si chiarsi cateva 6 A-uri. La inceput imi spuneam ca daca fac un 6+ la escalada trebuie sa fie ceva de genu 6 A la boulder….nici pe departe, gradele sunt mult mai dure in boulder, plus ca necesita mult mai multa munca psihica…de multe ori dupa prima incercare imi spuneam ca traseu nu e de nasu meu…insa dupa mai muuulte incercari si pauze imi iesea…la sfarsit chiar minunadu-ma cum draci a iesit desi mi s-a parut atat de imposibil la inceput..nah frumos sportu asta insa e al dracului de greu. O caracteristica a zonei (opinie personala) este ca gradele sunt un pic haotic cel putin la traseele usoare…adica ma astept ca daca am facut cateva 6 A-uri sa imi iasa cam toate 5 B-urile/C-urile insa nu e chiar asa au fost multe trasee de 5 care nu le-am putut lega ba chiar m-au solicitat mult mai mult decat unele 6 A-uri….nah da fiind la inceput de drum poate nu sunt in masura sa judec/inteleg pe deplin gradatia in boulder. Cand am ales locatia Zillertal a fost pentru boulder gandindu-ma ca pot sa catar singur (Simo nefiind disponibila urmatoarele luni sa ma fileze…prietenii stiu de ce :)) insa nu e chiar asa…ai nevoie de un partener, uneori m-am lipit de altii insa au fost si cazuri cand imi doream pe cineva in spate sa ma sustina si sa aiba grija sa atrizez pe saltea…e foarte important mai ales psihic, daca gandul iti e la aterizare sau cum o sa pici sansele sa faci traseul sunt mult reduse.
Solicitarea fizica este foarte intensa asa ca am simtit nevoia sa fac cate o zi pauza dupa una de boulder, si uite asa am facut si ceva trekking in zonele superbe din imprejurimi.

Nu o sa insist la cat de frumoasa este zona am sa las pozele sa vorbeasca.

Mai multe poze aici.

Poate toate trairile si concluziile mele despre boulder sunt destul de banale pentru cei initiati in acest sport insa pentru mine reprezinta ceva nou si fascinant iar faptul ca le descopar singur accentueaza mult sensatiile mele.

Nu o sa insist foarte mult la zonele de boulder unde am fost totusi am sa le enumar si o sa fac cateva precizari (opinii personale) care poate unora li se vor parea utile…deci:

-Breitlahner

*accesul destul de greoi de la sosea trebuie mers destul de mult prin padure

-Kaseler Alm

*chiar langa sosea, dar exista probleme cu fermierii din zona (unele trasee pline de rahat de vaca)

- Zillergrund Wald:

* o padure plina de trasee, accesul usor direct de la sosea, totusi terenul de aterizare este uneori foarte accidentat

* traseele (parerea mea dar si a unor francezi pe care i-am intalnit) sunt usor subcotate

- Sundergrund:

* de departe cea mai frumoasa zona, accesul destul de usor de la sosea cam 20-30 minute de plimbare pana la bolovani (pe drum in padure mai existand multe trasee)

* am gasit si trasee usoare iar cotatia mi s-a parut ok

Timpul zboara si ce e frumos e trecator asa ca aventura noastra in Zillertal trece si ea, bunicii intorcandu-se in Satu Mare iar noi indreptandu-ne spre Rhodos urmatoarea destinatie din acest concediu.

Prima senzatie cand am iesit din avion a fost ca am intrat la sauna…priveam destul de panicat unde e iesirea si parca nu imi venea sa cred ca sunt de fapt afara. Cu timpul m-am obisnuit cu caldura si mi-am dat seama ca si aici este foarte frumos.

Combinatie intre mare si stanci este feerica iar apa curata si albastra te farmeca si odata intrat in apa parca nu ai mai parasi-o.
Saptamana ce a urmat am petrecut-o dupa un program destul de fix si anume dimineata plaja, iar dupa somniku de dupamasa, baie la piscina, joaca cu Lucas

si discoteca pentru “pitici”.

In cateva seri am vizitat si orasele din imprejurimi iar ce ne-a impresionat a fost parte veche a orasului Rhodos…
Si in acest caz las pozele sa vorbeasca.

Deci mai multe poze aici.

Fotbal vs. catarat

2009-08-05T14:56:00.017+02:00

Multi iubitori ai muntelui, cataratorii in general cam urasc fotbalul, chiar imi aduc aminte ca am citit pe net undeva raspunsul unui boulderist la intrebarea ...de ce freaca bolovanii cu peria ? de ce face boulder?...raspunsul a fost ceva de genu...cum ca e mai bine decat sa alerge in turma dupa o minge sau mai rau sa se uite la televizor cum alerga altii.... In mare masura ii dau dreptate insa consider ca si jocul cu balonul rotund are farmecul sau. In copilarie primul "sport" practicat a fost sa bat mingea de peretele unui cinema (Luceafarul din Satu Mare) aflat in apropierea locului unde habitam pe vremea aia. Copil fiind am fost la meciurile de fotbal a Olimpiei Satu Mare (cred ca nu mai exista echipa la ora actuala...:( ) si tin minte ca odata dupa un meci am reusit sa sar (catarat /descatarat) gardul sa intru pe gazonul de joc....senzatia primilor pasi pe gazon parca o am si acum si o retraiesc de fiecare data cand calc pe un gazon de fotbal. Bineinteles ca a trebui la vremea aia sa fug de militienii care incercau cam in zadar sa-i opreasca pe toti pustii care intrau pe gazon... A urmat o perioada in care am si practicat fotbalul undeva prin clasa a V-a in grupa domnilor antrenori Bolota si Abrudan, perioada in care nu am jucat nici 10 minute pe gazonul de iarba ci doar pe un teren de zgura !!!! aflat undeva in spatele garii de Nord Satu Mare. Nu stiu daca va dati seama ce inseamna sa joci fotbal pe un teren de zgura....inghiteam la praf si eu si ceilalti coechipieri incat cred ca era mai putin nociv sa te apuci de fumat decat sa practici sportul asta pe vremea respectiva.... Nu a durat mult maxim un an deoarece a trebuit sa pun accentul pe carte, dovada fiind ca acum stau la minim 8 ore pe zi cu fundu pe scaun si singura miscare pe care o fac in tot acest timp este sa merg sa imi umplu cana de cafea si sa ies la fumat ....deh... ai carte ai parte....de o viata monotona...zic eu. In fine cred si acum cu convingere ca daca la varsta respectiva continuam fotbalu acum ziarele scriau despre Gica...Trandafir :))) probabil la varsta asta imi anuntam retragerea de la nationala constient fiind ca trebuie sa las pe cineva mai tanar sa preia tricoul cu numarul 10 si banderola de capitan :))

Spre poza de prezentare pentru noul sezon 2009/2010

Ajuns acum intr-o tara occidentala imi dau seama cat de diferite sunt conditiile de practicare a fotbalului (si nu numai) si nu ma refer aici la nivel de profesionist ci la nivel de amatorism si mai ales la nivel de juniori/copii. Concret...am ajuns la antrenamentele unei echipe de amatori ...avand un coleg care joaca la clubul respectiv l-am intrebat intr-o zi (la una din pauzele de tigara) daca as putea sa vin si eu la antrenemente (simteam nevoia sa fac ceva miscare) ...raspunsul a fost destul de neasteptat pentru mine spunandu-mi ca antrenoru o sa se bucure ca o sa fim mai multi oameni la antrenament (si eu care credeam ca stia de talentu meu inimaginabil...:) ). Si uite asa incepand din 2007 iarna incep sa frecventez antrenamentele de fotbal la clubul SV Obertraubing ... La inceput am ramas masca de conditiile oferite... incepand de la mingile de antrenament (originale Adidas) pana la cele doua terenuri de joc dintre care unu cu iarba artificiala si nocturna....dragilor asa ceva nici in visele mele cele mai indraznete nu mi-am inchipuit...la inceput intrebam tot felu de intrebari care acum mi se par idioate...gen: daca e voie pe terenu de iarba ?....nu striga nimeni la mine daca ma joc un pic pe terenu oficial ?....pot sa iau si eu o minge.... etc etc. Incet incet m-am obisnuit cu toate si incepand din 2008 toamna am fost invitat oficial de catre "Abteilungsleiter" (un fel de presedinte de club) sa fac parte din echipa si sa joc si in meciurile oficiale. Raspunsul a fost normal afirmativ...si dupa o perioada de asteptare pentru a fi legitimat cu acte in regula (ba chiar a trebuit sa verifice ca nu sunt legitimat in Romania :)) ) am inceput sa si joc !

C'est moi, cu nr 6.

Si uite asa imi incepe si viata de fotbalist "profesionist" tocmai acum cand altii s-ar gandii la retragere :)) departe insa de mine acest gand ...ba chiar vad si o urma de progres, in sensu ca daca la inceput mai prindeam cate 10-15 minute pe final de meci acum am ajuns sa joc chiar si cate un meci intreg....Nu va explic ca in urma unei astfel de experient m-am recuperat la pat doua zile....:)) dar nici un bai...ne antrenam si totul va fi bine :)) Ce imi pare rau este ca nu mai e Piti la nationala ca asa aveam si eu o sansa sa ma cheme la lot....acum cu Razvan asta nu cred ca mai am vreo sansa....dar asta e viata merge inainte.

Lasand gluma deoparte si facand o paralela intre conditiile existente acum aici si ce conditii aveam eu cand eram copil as spune ca peste cativa ani echipele vor avea 2-3 Ronaldo.....si toti vor sta pe banca...lasand locul altora mult mai talentati.

Un exemplu de cine ii va tine pe banca pe viitorii "Ronaldo"

Pana una alta primul meci din noul sezon a fost un dezatru...am pierdut cu 0-1 in fata unei echipe mult mai solide, dar ce e dureros e ca am pierdut in fata propriilor suporteri ...noroc insa ca erau mai atenti la berea si gratarele oferite de club...parca tocmai a nu observa diferenta de valoare din teren :))

Rezultatele echipei, clasament, etc etc se pot urmarite online aici.

Pana una alta o sa mai merg la antrenamente si la meciuri cat ma vor mai tine genunchii si cine stie poate ma va ajuta sa dau jos din greutate si uite asa o sa cresc si gradu:)))...iacata o legatura intre fotbal si catarat ....ca alta nu prea vad :P

Brixen im Thale & Rock Total 2009

2009-06-18T11:51:00.028+02:00

Cred ca majoritatea oamenilor cand spun Austria se gandesc la ski. Si pana nu demult poate la fel gandeam si eu. Nu este nimic de condamnat deoarece resursele de ski oferite de Alpii Austriei sunt magnifice, dar incep sa descopar ca acesti munti sunt la fel de superbi si in afara sezonului de ski. Primul contact a fost anul trecut cand am participat la Rock Total 2008 un eveniment unde sub indrumarea catorva oameni de nadejde puteai sa intri in contact mai intim cu Alpii mai exact cu stancile superbe din zona. De atunci am mai fost pe valea Oetztal de cateva ori si cred ca vom mai merge numai sanatate sa avem :) O sa incerc acum sa ma stapanesc in a mai lauda zona si invit pe toti iubitorii de munte sa viziteze aceste locuri. Nu veti intalnii palcuri de oameni la margine de drum facand gratare, in schimb poate veti intalnii palcuri de oameni care se intorc de la biserica imbracati in costume nationale. Oamenii nu se vor crucii cand vor vedea ca vreti sa va catarati pe stanca, veti gasi in schimb locuri curate si frumos amenajate (bancutze, izvor de apa, topo) special pentru cataratori. Murdarie langa faleze nu exista, poate doar cate un tricou de copil va sta la baza stancii in speranta ca proprietarul uituc va revenii dupa el. Bun hai ca ma opresc si sa incerc in cateva cuvinte sa expun ultimile doua vizite facute in Alpi la un interval scurt de timp, mai exact la o saptamana. In perioada 11-14 aveam planificat o iesire "de anduranta" in Frankenjura, insa problemele de la lucru mi-au dat planul peste cap asa ca am avut liber doar in weekend, vineri prezenta mea la birou fiind obligatorie...:( Ajung tarziu acasa obosit si un pic suparat ca nu mi-au iesit socoatele insa ma luminez imediat ce aflu ca a sunat Hans si a venit cu o propunere beton...o tura in Alpi la Brixen im Thale. Nu cunosteam locul insa imi era de ajuns sa stiu ca este o locatie in Alpi. Imi pregatesc de zor echipamentu de trekking si ne culcam cuminti visand cat de frumos o sa fie la munte. Yupi !! mergem la munte !

Sambata dimineata "ceasu" suna adica se trezeste Lucas, impachetam in graba totul si pornim la drum. Cazarea este la o cabana a DAV sectiunea Regensburg si inainte de a ajunge la cabana il lasam pe Hans la telecabina pentru ca el merge sa zboare cu parapanta. Noi restu adica Lucas, Anton, Anca, Simo si subsemnatul mergem la cabana si ne jucam cu copii (Lucas si Anton) intr-un mediu de basm inconjurati de munti si aer curat.

...vedere de la cabana

Perfect! ziua trece repede si seara adormim rapid. A doua zi soarele straluceste pe cer poate prea tare asa ca dupa ce ne dam cu tot felu de creme si pornim spre telecabina unde Hans are iarasi planuri de zbor. Eu ma despart destul de greu de Lucas si Simona care se duc sa faca baie la un strand din apropiere si incep sa urc in pas voios spre punctul de decolare care se afla undeva la 1800 metri. Este trecut de ora 12 si trebuie sa ma intorc la 17:00 la telecabina. Am de urcat aproximativ 1000 metrii diferenta de nivel asa ca nu stau mult pe ganduri. Urmez cararea marcata deoarece nu prea cunosc locurile dar nu imi pare rau, peisajul este superb si pe masura ce urc devin din ce in ce mai incantat.

peisaj de stanga

peisaj de dreapta

si peisajul din spate

Pe langa peisajul incantator am parte de tot felu de surprize placute prin padure unde gasesc fie sculpturi in lemn,
fie panouri educative despre animalele din zona,
mai cate un refugiu, deci nu ma plictisesc.
Dupa 3 ore de urcare ajung la varf, sau ma rog la ultima statie a telecabinei. Ma hidratez cu un Radler (prietenii stiu de ce :) ) si bag o placinta de mere uriasa si foarte gustoasa, mai arunc o geana la peisaj

view pe partea cealalta de varf

si pornesc spre locul de decolare al parapantistilor in speranta sa dau de Hans.

deci de aici pornesc "pasarile" astea colorate

Nu ne-am intalnit la sol, avand sa aflu ca a bagat un zbor mai lung si a reusit sa se ridice foarte sus (pana pe la 2500 m)...oricum in timp ce ma pregatesc sa cobor ma fluiera cineva...ma uit in jur si nimeni...ma fluiera iar si imi dau seama ca o parapanta se invarte in juru meu ....era Hans!
Admir un pic zborul si incep coborarea mai mult in fuga cu "pauze de respiro" in zonele unde alergatu era prea extrem pentru mine. Aveam aproximativ o ora sa ajung jos si deja stiam ca voi intarzia insa pana la urma nu am intarziat decat 30 minute iar restul trupei a ajuns oricum dupa mine deci no problem. Bineinteles peisajul a fost mirific si la coborareNe intoarcem in Regensburg visand la locurile frumoase pe care tocmai le-am vizitat. Eu ma aleg cu niste arsuri pe spate de la soarele puternic care parca ma fac si mai visator (cred ca am facut si o mika insolatie)...oricum ma gandesc deja la urmatorul weekend cand mergem la Rock Total tot in Alpi dar de data asta ceva mai sus pe valea Oetz-ului.

Vineri 19 Iunie imediat dupa lucru pornim in formatie completa (Helmut, fam Panduru: Alin, Amalia, Cristina si fam Trandafir ) spre destinatia nostra Apart Relax o vila bine cunoscuta noua unde suntem intampinati de parca am fi de-ai casei :)) Eu astept cu nerabdare ziua ce vine in speranta ca nu va ploua si voi putea sa catar cat mai mult. Spre norocul meu vremea este perfecta de catarat undeva pe la 14-15 grade noros si fara ploaie :)

la faleza Oberried

Dupa un mik studiu al falezei si a rutelor oferite de organizatori incep sa catar. Fiind manse nu ma solicita foarte mult asa ca dupa ce "epuizez" toate rutele cu mansa ma decid sa ma dau cap pe alte trasee.
Si uite asa imi iese un 6- (Mr. Kleinstein) dupa si ma dau si pe un 7- (Le Boum) in mansa, avand top comun cu Mr. Kleinstein :)
Imi place la nebunie faleza asta (in zona mai sunt si altele asemanatoare de exemplu Engelwand) deoarece este perfect sa cateri aici cu familia. Copiii pot zburba linistiti pe o pajiste de iarba iar accesul la faleza este foarte usor nefiind nevoie sa urci sau sa cobori, asa ca chiar si cu carucior de prunc totul e ok !
A doua zi vremea este destul de nasoala in sensu ca bate un vant turbat si e destul de frig asa ca doar cativa maniaci precum subsemnatul mai sunt dornici sa catere. Ma incalzesc pe ceva trasee usoare dupa care ma bag intr-o mansa la un 8- (Black Jack)...bineinteles nici nu ma asteptam sa il leg insa am fost foarte fericit ca am reusit sa trec pasii cheie chiar daca am facut multe stopuri de analizat si de dezumflat salamu :)) Lumea incepe sa plece incet nu insa si eu care ma mai dau un pic pe niste trasee de boulder pana nu mai pot si ma decid ca e cazu sa ma retrag si eu. Din pacate Lucas a facut ceva febra si nu a savurat aceasta iesire din plin insa deja ma gandesc la data urmatoare cand venim in zona ...
Mai multe poze aici

Frankenjura part 1

2009-05-26T10:10:00.013+02:00

Nu ajung bine in Regensburg dupa excursia din Herculane ca deja gandul imi este la urmatoarele zile libere din 21 -24 Mai. Este sarbatoarea "Christi Himmelfahrt" deci nu se lucreaza decat in benzinarii ca sa aiba omu unde sa isi faca plinu pentru a beneficia de o mini vacanta binemeritata pe timp de criza. Joi ma trezesc cu noapte in cap pentru a ajunge la aeroportul din München. Simo si Lucas pleaca in Satu Mare pentru a le face o vizita bunicilor si strabunicilor. Simo mai are un motiv in plus deoarece are intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului...hmmm ce o mai zburat timpul asta.
Drumul de intoarcere de la aeroport desi este foarte devreme e plin de masini burdusite de bagaje si caravane care se indreapta spre nord .... cred ca majoritatea merg in Frankenjura acest tinut minunat pe care oameni care locuiesc aici dar si cei care il viziteaza il transforma intr-o lume aparte.

Totul este rustic dar si foarte cochet o combinatie fantastica intre salbaticie si civilizatie dar o civilizatie foarte "subtila" pentru a nu deranja mediul natural, salbatic. Exista aici un imens respect pentru natura exista tot felul de protectii si restrictii legate de plante, de animale si chiar de formatiuni de roca. Nu exista vile sau pensiuni pe 'enspe nivele care sa iti taie rasuflarea, casele sunt modeste vechi insa curatenia si ospitalitatea oamenilor .... ce mai ...jos palaria.
Destinatia mea este Morschreuth mai precis un camping preferat de cataratori...spun preferat pentru ca pe langa camere si bungalow, mancare foarte buna si bere din belsug aici este si un loc imens de pus cortu. Asa ca in ciuda faptului ca este plin de lume fiecare cort este la o distanta apreciabila unu fata de altu astfel incat sa nu deranjeze. Campingul este prevazut cu baie si dusuri si are si o sala de boulder pentru zilele ploiase deci motive destule pentru a fi locul de intalnirea a cataratorilor, nemaipunand la socoteala faptul ca faleze de catarat sunt cacalau in zona la distante mici, medii si mari...deci cat curpinde. Ba chiar poti opta daca vrei sa cateri la umbra in padure sau cu soarele in cap :) Prognoza pentru zilele urmatoare este detul de buna adica din 4 zile prima este cu soare, a doua cu nori si ploi dupa care ultimile doua se anunta canicula.

Prin urmare Joi dupa ce ne strangem toata trupa instalam corturile si purcedem la cel mai apropiat perete pentru a ne obisnui cu stanca. Alegem ca prima destinatie faleza Röthelfels. Este una dintre cele mai populare faleze dar si foarte frumoase. Accessul este relativ simplu dupa o urcare de vreo 10 minute (de la locul de parcare) prin padure dai cu nasu de un perete vertical inalt de pana la 40 de metri. Pe latime nu stiu cat se intinde ca am fost si in stanga si in dreapta pana m-am plictisit si nu am dat de capete. Ma bag cap pe un traseu mai usor si am surpriza sa catar mai sus de ultima asigurare care de fapt era si topul traseului. Destul de nasol moment pentru ca desi initial am zis ca urc pana sus si rapelez la un copac am aflat de la colegii care se catarau pe trasee alaturate ca este interzis sus pe platou (ceva protectie/restrictie), moment in care am inceput sa fac planu de descatarat. Pana la urma reusesc si ajung jos fara probleme. Chestia asta cu lipsa unui top clar am mai intalnit-o la mai multe trasee in zona, insa nu toate sunt asa mai sunt si topuri cu inele sau brate de rapelat. Ma bag si intr-un traseu mai greu un 6/6+ cu o intrare foarte tare si expusa o alta caracteristica a zonei este ca primu spit este foarte sus de obicei iar daca traseul are parte mai delicata in partea de jos ...hmmmm cam ai nevoie de moral. Moral cu care am stat bine la inceput de excursie si nu am avut probleme majore. Ne retragem incet la camping si dupa o masa copioasa si cateva beri traditionale "Shlangala" - un fel de bere afumata- dam stingerea.

Vineri ploua, nu torential insa suficient cat sa taie din elanul de a merge la stanca, asa ca facem planu sa bagam o tura cu bicicletele. A fost o zi super faina in care am vazut locuri foarte frumoase si am pedalat pana nu am mai putut :)) Seara mai bagam un slackline, mai stam la o shisa pregatita temeinic de Gernot.

Sambata explodam de chef de catarat si vremea tine cu noi asa ca ne intoarcem la faleza monstru si incepem sa bagam cam toate traseele care ni se par facubile, asa ca pica pe rand o gramada de 6 si uneori si 6+. Ma potrivesc perfect cu parteneru de coarda avand cam acelasi nivel, ma rog el este mult mai bun ca si mine insa vine dupa o pauza luunga asa ca trebuie sa merg eu cap in fiecare traseu sa pun buclele. Ziua o inchei cu un jump imens de vreo 6-8 metri...este primul meu jump mai serios si a venit dintr-o prostie adica stateam langa asigurare fara sa o asigur si ma uitam dupa top pentru a nu repeta descataratul....si stand eu asa si intinzandu-mi gatul in cautarea topului imi aluneca piciorul si ...zbor...la inceput nu mi-am dat seama si eram linistit insa zborul mi s-a parut o eternitate asa ca am inceput sa urluu, sau ma rog sa scot ceva zgomote ciudate....pana la urma simt cum coarda se intinde si zborul meu incetineste pana se opreste....ma uit in sus si vad de unde am pornit...shit...acum trebuie sa catar inca odata partea cea mai grea..asta este dau sa catar si simt o usturime pe gamba...iaacs...m-am ars destul de serios cu coarda. Nu este foarte graf asa ca incerc sa ignor durerea si carat pana la ultimul inel de unde rapelez in jos. Aici toti ma felicita pentru "die schöne flug" si ma intreaba daca sunt ok...raspunsul este ca sunt ok insa cu jumate de gura ca ma ustura gamba de numa si simteam cum moralu meu de la inceputul excurisei s-a evaporat instant. Seara la cort aceasi distractie, slackline, shisha, mancat baut, si ras pana m-au durut maxilarele :))

Duminica strangem corturile si alegem o alta faleza care sa fie complet in padure adica la umbra si asa ajungem la Schloßbergwände. Este foarte frumos aici pentru ca este umbra si racoros in ciuda soarelui deosebit de puternic. Aici traseele sunt mai scurte si lucrez la moral asa ca ma dau doar pe trasee usoare, poate si din cauza durerii de la gamba care peste noapte s-a transformat intr-o rana de toate frumusetea de ma intrebau toti ce am patit ...iar eu imi exersam germana explicandu-le in detaliu jumpul meu....:))

Ajung seara acasa in Regensburg si gandinu-ma la excursia tocmai incheiata fac o retrospectiva:

- oamenii cu care am fost au fost super

- locurile...hmmmm...abia astept sa ma re-intorc

- traseele: o caracteristica cam generala ar fi ca sunt destul de aerisit batute iara daca se vede de jos ca asigurarile sunt dese inseamna ca este un traseu foarte greu

- traseul trebuie studiat bine si confruntat topo-ul cu stanca pentru a vedea pe unde este ultima asigurare/topul

- jumpu....l-am visat toata noaptea si inca il mai visez...

Climbing trip - Herculane 2009

2009-05-11T21:55:00.032+02:00

Am asteptat mult prima saptamana din Mai deoarece stiam ca am sa fiu la Herculane pentru o saptamana intreaga doar pentru a ma catara cat mai mult in aceasta zona. Locatia are pentru mine o semnificatie aparte deoarece aici am descoperit cu adevarat ce inseamna escalada la stanca. De-a lungul acestei saptamani am incercat sa vizitez atat falezele noi de catarat unde colegii de la Alternative au facut o treaba minunata cat si faleze deja cunoscute si atat de dragi mie datorita momentelor frumoase petrecute in trecut.

Dupa o calatorie care a inceput in data de 01 Mai 2009 la ora 02:30 noaptea din Regensburg ajungem impreuna cu Helmut (partenerul meu de coarda) in Herculane la Camping, locul de cazare pentru urmatoarele doua nopti. Aici este locul unde in fiecare an de 1 Mai se strang cataratori din toata tara si nu numai pentru a participa la binecunoscutul concurs de escalada: HCO. Ma reintalnesc cu vechi prieteni si abia astept sa vad noua faleza pregatita pentru acest an. Ma trece un sentiment de invidie pentru ca nu am reusit sa particip si eu mai activ la organizarea acestui eveniment la fel cum o faceam in trecut. Oricum am incredere ca "Alternativii" s-au descurcat si fara mine :) chestie care se dovedeste cat se poate de adevarata :)) ba chiar am impresia ca au facut-o mai bine decat atunci cand participam activ :P

Exista multe pareri despre cum ar trebui sa se desfasoare o saptamana (sau mai multe) de catarat, unii spun ca dupa doua zile ai nevoie de o zi pauza altii spun ca daca alternezi zilele cu trasee grele cu o zi de "recuperare" cu trasee usoare e iarasi ok. Noi nu ne-am facut nici un plan, tot ce ne-am propus a fost sa ne simtim bine si sa cataram cat mai mult. Prin urmare incepe cataratul cu o zi de acomodare cu trasee usoare la km10. Traseele care le facem aici sunt For fun (6), Easy Go(5+), Easy Way(5+), La 3 pasi de frigider(6-) si Junior(6+/7-).Sunt fericit dupa prima zi mai ales ca mi-au iesit toate traseele cap de coarda unele in maniera onsign/flash altele second go dar mai ales m-a bucurat faptul ca nu m-am fortat si m-am simtit foarte bine. Seara ne-o petrecem la traditionalul chef de la HCO unde pe langa chef urmarim un mik filmulet despre cam toate activitaile gen alpinism, escalada, boulder, DWS. Cheful a iesit si in acest an foarte bine si toata lumea a fost multumita, berea a curs in valuri, dansurile au fost de toate felurile bineinteles cu mult "pogo".

Duminica avem in plan o tura de rafting pe Cerna alaturi de echipa lui Nae si Oana. Asa ca intram in barca si parcurgem o parte din traseul Cernei foarte frumos. Avem parte atat de zone mai linistite dar si de ape involburate si chiar podeturi peste Cerna la foarte joasa inaltime, atat de joase incat suntem nevoiti sa ne lasam complet pe spate si dupa cum unii dintre noi au recunoscut (me too) am inchis ochii in momentul in care am trecut pe sub pod.
Tura a fost beton si recomand tuturor aceasta minunata echipa de oameni de la Vertical Adventure.
Timpul trece foarte repede pentru ca pe Valea Cernei sunt multe de facut si uite asa ne dam seama ca a HCO-ul a trecut si noi mai avem de stat doar cateva zile in zona. Asa ca revenim cu picioarele pe pamant si ne propunem ca de Luni sa incepem sa cataram masiv. Din pacata Luni este o zi ploiasa si am reusit sa cataram doar la Izvorul Munk unde stiam ca peretele este uscat chiar si in cele mai ploiase zile. Asa ca ajungem la Izvorul Munk si ne bagam in Fly to Afganistan (6) un traseu usor insa cel putin din punctul meu de vedere foarte riscant datorita asigurarilor vechi si a topo-ului plin de rugina. Oricum sunt multumit ca am gasit ceva uscat iar plimbarea plin padure pana la stanca a fost foarte frumoasa intalnindu-ne cu gramada de soparle de padure viu colorate.Desi teama mea cea mai mare a fost intalnirea cu vipera, anul asta nu am vazut nici una .
Marti vremea nu este calduroasa chiar deloc dar macar nu ploua asa ca ne grabim sa ajungem la faleza mika din Cheile Bobot. Aici avem parte de gramada de trasee usoare unele chiar prea usoare pentru chefu care il aveam in mine pentru a catara. In prima parte a zile pica traseele din partea de sus Cinteza(5?), Cicada(5?), Carabusu(6?), Albinuta(5?). Dupa o mica gustare decidem sa mergem in Cheile Bobot in partea de jos la faleza amenajata pentru HCO2008. Identific cateva trasee restante din 2008 care vreau neaparat sa le incerc. Asa ca incep cu cei trei "magnifici": The Bad(7-), The Good(7-), The Ugly(6+/7-). Incep cu The Ugly unde cred ca dau cel putin 10 incercari sa trec de pasu de intrare, si intr-un final reusesc. Dupa pas traseul e banal neprezentand nici o problema. Ajung sus si amenajez o mansa pentru The Bad si The Good constient fiind ca sunt ceva mai grele si doream neaparat sa le incerc. Primele incercari mi se par super grele insa dupa ce cetesc pasii reusesc sa leg traseele in mansa....si sunt foarte multumit de mine mai ales ca dupa primele incercari aveam in fata un fel de bariera phsihologica cum ca "nu o sa le pot lega veci".

Miercuri decidem sa mai schimbam peisajul si mergem la faleza de la km9. Vremea tine cu noi, nu ploua si temperatura este numai bune de catarat (in jur de 14 grade). Ajungem la primele trasee si dupa incalzirea pe Muierii's Cave (6-) si Bobalna Sfinx (6) decid sa ma bag in Inox (7-/7). A fost o hotarare foarte curajoasa din partea mea pentru ca nu l-am facut niciodata cap ci doar ceva incercari in mansa acum cativa ani. Spre surprinderea mea era sa pice din prima insa doar gandul ca urmeaza pasul m-a detereminat sa ma opresc sa studiez miscarea.

Oricum a doua intrare este un succes deplin si chiar tind sa spun ca nu e chiar asa greu traseul :)
Mai bantuim noi faleza si ajungem si la traseele amenajate pentru HCO2007 si ne mai dam pe K1 (5+) si pe K2 limacsi(6-). Din pacate timpul zboara si incet incet coboram in vale nu inainte de a vizualiza cam toate traseele din zona dar si admirand panorama superba. Ziua se incheie pentru mine cu un sentiment de implinire pentru ca mi-a iesit Inox...stiu ca multa lume o sa rada insa pentru mine a insemnat foarte mult.

Joi decidem sa ne intoarcem la faleza mica amenajata pentru HCO2009 pentru ca erau trasee usoare nefacute. Asa ca dimineata pica pe rand cam tot ce puteam face adica: Vipera cu picioare (5?), Mielu (5?), Fluturasul de stanca (5?), Scorpion (5?). Am pus semnul intrebarii la gradele traseelor deoarece la ora la care scriu inca nu s-a oficializat gradele, deci dupa umila mea parere gradele s-ar invarti undeva pe aici. Dupa masa coboram in vale si foarte hotarat intru in Topoganu (7/7+) si in Jegopeea (7-).

Traseele sunt foarte lungi si cam la limita mea in unele zone. Cu Topoganu desi cica este undeva pe la 7+ nu mi s-a parut foarte greu, cel mai dificil a fost sa curat prizele de praf. Daca in prima intrare am facut multe pauze mai mult pentru a cauta urmatoarea priza si sa o curat de praf, la a doua intrare nu am nici o problema si reusesc sa leg traseul...maaare multumire pe mine...primul meu traseu de gradu asta facut cap de coarda. Avem coarda de 60 m si trebuie sa fac tot felul de inginerii pentru a revenii in vale atat pentru Topoganu cat si pentru Jegopea (aici am descoperit insa ca o retragere in lateral nu are nevoie de inginerii ...dar e cam la limita). Pentru mine aceasta zi a fost cam ultima in care am savurat cu adevarat cataratul pentru ca dorul de Lucas si Simona incepe sa se acceptueze si nu ma mai gandesc decat cum sa fac sa ii revad mai repede. Asa ca Vineri in drum spre Timisoara facem o mika oprire in Cariera mai mult pentru a ii arata si aceasta zona lui Helmut. Aici pica rapid cateva trasee usoare Olive (5), Tangram (6) si Creasta Vantului(6-). Mai facem niste poze cu Herculane vazut de sus si pornim spre Timisoara.

Ajungem la Timisoara vineri seara si dupa cateva vizite in locurile cele mai frumoase si importante din oras ne retragem la culcare la nasii mei dragi carora le multumesc inca odata si ii rog sa ....stiu ei ce ;)

Am ramas foarte placut surprins de cat de fain e panoul de catarat One Move si imi propun ca la urmatoarea vizita in Timisoara sa ma si dau :)

Sambata dimineata zburam efectiv spre Regensburg si obtinem un timp foarte bun ceva mai putin de 9 ore :) si nu am luat nici un radar.

Acasa reintalnirea cu Lucas si Simona este de intensitate maxima si ma bucur ca fiu-meu nu m-a uitat chiar daca prima reactie cand m-a vazut a fost sa imi arate un avion ce survola cerul...de parca nici nu am lipsit....

Mai multe poze la: http://outdoors.webshots.com/album/571976901kjxjAI

weekend de weekend

2009-04-26T22:20:00.019+02:00

Odata cu primavara am inceput sa avem weekenduri din ce in ce mai frumoase atat din punct de vedere al vremii cat si din punct de vedere al activitatilor desfasurate.
Totul a inceput cu o mini vacanta (de Pastele Catolic) cu mult soare. Desi nu am parasit Regensburg-ul majoritatea timpului l-am petrecut in natura. O prima zi am petrecut-o pe bicicleta.
Fara o tinta precisa am pornit eu, Simo si Lucas impreuna cu Bogdan si Denisa pe malul Dunarii. Tura a fost foarte frumoasa si relaxanta cu opriri destul de dese la "bier garden-uri" pentru hidratare. Si uite asa fara sa ne dam seama am bagat vreo 40 de km si inceputul primaverii este foarte promitator mai ales ca Lucas incepe sa faca primii pasi.
Mai multe poze de la aceasta minunata iesire la: http://family.webshots.com/album/571981300bNLxON

A doua zi de Paste am inceput si sezonul de catarat la stanca. Ma manca rau sa ies la piatra si abia am asteptat momentu asta. Dupa cateva luni in care am "lustruit" sala de catarat din Regensburg uite-ma si la stanca. Si ca sa fie setul complet ii am parteneri pe doi meseriasi Blazej si partenerul lui...care sunt cu vreo 2-3 grade peste mine...adica asa pe la 8+. Baietii au insa rabdare cu mine si imi iese un 7 in mansa, doua 6+ flash si un 6 cap. Rezultatele sunt foarte multumitoare pentru mine mai ales ca nu am tras de mine foarte tare. Motive pentru care a doua zi merg si la traditionala faleza de la Schonhöfen unde mai bag ceva trasee in compania lui Helmut si a lui Markus, pregatindu-ne de marea calatorie la Herculane pe care o planuim impreuna cu Helmut la inceputul lui Mai.
In ultima zi libera iesim cu prietenii lui Lucas adica o gasca super tare de prichindei. Locatia si vremea este superba si uite asa la un gratar mik reusesc sa filmez primii pasi ai lui Lucas in iarba:

Mai multe poze la: http://family.webshots.com/album/571986563fbYCvn

Ski Austria

2009-03-24T12:39:00.013+01:00

De cand am inceput sa skiez am tot visat sa ajung si eu in Austria la ski. Mi se parea o chestie foarte tare si tot incercam sa imi imaginez cum e…cum e sa nu stai la coada xx minute, cum e sa te relaxezi in telescaun sau telecabina, cum e sa tot cobori pana iti vine acru, cum e sa ai gramada de variante de coborare. Locatia a fost, zic eu foarte tare www.soelden.com starea partiilor a fost foarte buna si peisajul din jur mirific (mai ales in partea de sus).

Ei bine toate chestiile astea le-am aflat anu asta. E superb, de vis, cine a fost stie despre ce vorbesc. In primele zile am avut parte de soare si am skiat pe toate partiile pe care am dorit. Am fost atat pe partii amenajate cat si pe langa (off road- aici Hans a avut un aport aparte deoarece nu prea ii placea pe partie cu snowbordul...asa ca tot pe langa era...si eu dupa el :))).

Culmea e ca mi-am adus aminte de zile la ski, care au avut loc la Straja....ce chestie...porneam din Timisoara sambata cu nopatea in cap si la 10 eram la telescaun...daca aveam noroc pe la 13:00 eram sus si gata de ski...bagam pana pe la 17:00 dupa care duminica la prima ora eram in talpi (vorba unui prieten de-al meu). Ei bine aici la Soelden am skiat pana mi-am dorit sa fac pauza...ca nu ma mai tineau balamalele.
E greu de descris in cuvinte insa tot ce pot sa spun e ca a fost perfect din toate punctele de vedere, partii beton, oamenii in cabana super, atmosfera de atmosfera. De cum am plecat din statiune m-am gandit ca la anu trebuie neaparat sa repetam experienta.

Ca si o concluzie, s-a vazut pauza mare pe care am luat-o (vreo trei sezoane fara ski). oricum am fost placut surprins de maiestria lu' nasu-meu in ale snowboardului...adevaru e ca l-am cam pierdut in sensu ca nu ma prea puteam tine dupa el :))

Si totusi nu mi-am pierdut chiar toate calitatile de "Tomba tiri bomba", ca dovada filmuletzul urmator unde apar si eu pe la sfarsit.

Mai multe poze la : http://sports.webshots.com/album/570454668XsYRsw

La multi ani Lucas !!

2009-03-24T12:36:00.008+01:00

Lucas a implinit 1 AN !! Sunt foarte fericit sa vad ca totul e ok si Lucas descopera in fiecare zi putin cate putin din lumea asta. Incede sa inteleaga si lucrurile neinsemnate din jurul lui incep sa isi aiba rostul. Suntem fericiti si abia asteptam sa-l sarbatorim.

Chiar de ziua lui incepe sa ploua cu cadouri trimise de cei care nu au putut veni sa-l sarbatoreasca …asa ca micutzu meu este rasfatat de ziua lui cu gramada de hainutze, jucarii si alte atentii. Ca sa nu mai spun ca o venit si bunica-sa care il rasfata cat poate …. adica pana cand o rugam noi o sa o lase mai moale :)

Cu cateva zile inainte de eveniment tot discutam cu Simo pentru ca dorim sa ii facem “jocul” de-a alesul…..adica sa ii punem cateva lucruri in fata si sa il lasam sa aleaga. Bineinteles eu spun ca precis ca o sa aleaga caraba si o sa fie un mare alpinist, Simo e cu cartea…in fine Lucas avea sa ne aduca cu picioarele pe pamant amintindu-ne parca ca traim intr-o lume materiala.

A ales banu….hmmm desteapta miscare. A doua oara a ales mobilu… !?
Nu a lipsit nici tortul, camera plina de baloane , mesaje de “Happy birthday” si trambite.
Au venit si prietenii lui Lucas sa mai traga un chef, sa se joacae si sa pape din tort. In fine totul a fost bine si acum ne gandim cand o incepe sa umble…deja face primele miscari si in curand …eu as spune foarte curand o sa inceapa sa ne alerge prin casa si nu numai.

Care o fi urmatorul pas? …pai sa o luam rand pe rand si sa avem rabdare ca fiecare lucru oricat de mic, este extrem de important la varsta asta…de 1 AN.

Mai multe poze la :
http://family.webshots.com/album/570622970ThegFs

Team Building -Schwabisch Hall / 9Noiembrie 2008 / Soul Moves Ingolstadt

2008-11-23T17:49:00.026+01:00

Vazand ca e la moda pe bloguri sa se povesteasca despre team buiding-uri am zis sa spun si eu cateva cuvinte despre acest subiect. Nu am sa insist prea mult asupra activitatilor pe care le-am facut ci as dori sa fac o paralela fata de team buiding-urile care le-am facut in RomaniaO diferenta fata de ce am facut in Romania ar fi ca aici activitatea a avut loc exclusiv in timpul saptamanii. Adica nu ne-a mancat weekendul, si astfel am avut 4 zile de distractie (incluzand weekendul care l-am petrecut in sanul familiei).
O alta deosebire a fost caracterul activitatilor care a fost exclusiv outdoor, adica fara traininguri teoretice plictisitoare in care ti se prezinta tot felu de chestii evidente.
Rezultatul a fost unul pozitiv, toti au invatat cate ceva si pe langa ce am invatat ne-am simtit excelent. Printre activitatile practicate au fost cataratul insa nu un catarat individual ci in 3 legati intre noi...si uite asa degeaba erai tu mare "halpinist" ca trebuia sa ai grija si de cel de langa tine care poate se catara pentru prima data. Oricum a fost excelent !
Tin minte o discutie cu Nae (http://www.verticaladventure.ro/) in care spunea ca se poate invata mult mai bine despre echipa doar cu activitati outdoor.... la acel moment am zis ca isi apara interesele insa acum ii dau in totalitate dreptate.
Acum din cate am auzit nu se mai practica team buidinguri teoretice...sau ma rog nu in aceasi masura ca mai demult ceea ce este bine. O alta chestie interesanta a fost locatia. La inceput cand am vazut ca vom sta chiar aproape de centru oraselului am zis ca o sa fie plictisitor ca pana ajungem la poligoanele de lucru o sa pierdem timp. Insa surpriza a fost sa vad ca in spatele hotelului era ditamai curtea, o oaza verde unde odata intrat aveai impresia ca esti in mijlocul naturii. De jur imprejur erau copaci si chiar dupa ei era oraselul dar nu iti dadeai seama ca esti in oras....deci foarte fain amenajat locul.
Ei bine in aceasta curte erau plin de poligoane de lucru, incepand de la panou de catarat, teren de fotbal, teren de voley, loc pentru facut focul de tabara, etc etc. Erau si niste contructii mamut despre care nu stiam ce rol au insa aveam sa aflu mai tarziu. 4 stalpi imensi erau legati cu cabluri pe care urma sa facem noi echilibristica la mare inaltime...si bine inteles ca in echipa asa ca distractia sa fie totala :) Un alt poligon care mi-a atras atentia a fost un stalp immmmeeeeenssss pe care te uracai, trebuia sa te ridici in picioare si sa sari (normal ca erai legat in coarda). Senzatie super, odata ajuns sus aveai o panorama superba dar mai aveai si un nod in gat simtind cum vantul misca stalpul de sub tine. Oricum odata cu saltu respectiv parca te eliberai de toate temerile de pana atunci.
Nu a lipsit nici "panza de paianjen", unde obiectivul a fost sa treaca toata echipa dintr-o parte in alta fara a atinge "panza" si folosind fiecare orificiu o singura data....
Dupa fiecare realizare colegii aveau grija sa te felicite intr-un mod hazlui...batand toba pe casca de protectie din capu tau :))

Ne-am simtit bine, cum altfel, cred ca nu am participat inca la nici un team building in care sa nu ma simt bine (poate doar odata la herculane unde dupa un joc de seara a trebuit sa beau mai multa tzuica :)) si a doua zi am fost mahmur :)) )

Toamna a trecut destul de repede, poate mai repede decat imi imaginam. A venit si luna noimebrie (si deja a si trecut) asa ca am sarbatorit si ziua mea.
Simona mi-a facut o surpriza foarte faina, un tort cu imaginea mea facand boulder undeva prin Alpi ... super. Nu cred ca trebuie sa mai precizez cat de bun a fost tortul...l-am mancat doar noi nu am dat la nimeni :)) ca era prea bun de impartit :))
Cheful a fost in familie alaturi de Lucas, Simona si maica-mea...si zic eu ne-am simtit bine impreuna :) Un alt cadou deosebit a fost timpul petrecut cu Lucas. E din ce in ce mai hazlui gagiu asta...cand iti zambeste incepi sa te rosesti...cred ca pe viitor o sa fie un mare gigolo :))
Bineinteles ca telefoanele de felicitare au "curs garla", in primu rand cei din familie, si cam atat ca spre surprindera mea nu ma sunat nici un prieten...da nah ce sa fac sunt departe si poate ca a mai uitat lumea de mine :)) da nu ma supar ca scriind aceste randuri imi dau seama ca numai ce a trecut ziua unui bun prieten si nu l-am sunat :-(...motive...destule nu are rost sa le insir.

Viata aici decurge uneori aberant de ordonat, pana si planuri se realizeaza la data limita. Un exemplu ar fi noua sala de catarat din Regensburg.A fost planificata sa fie gata in 15 noiembrie, ei bine in 15 noiembrie a fost deschiderea (http://www.kletterzentrum-regensburg.de/). Sala superba, inca de la deschidere ma mancau degetele sa incerc traseele insa m-am abtinut pentru ca stiam ca urmeaza sa o frecventez regulat, sau sa o regulez frecvent?...hmmmm tinad cont de injuraturile care le bag cand nu iese vreun traseu ...cred ca ambele variante sunt corecte :)). La deschidere lume multa si nu doar cataratori ci si curiosi care vazand cum se inalta contructia in timp au mirosit ei ca acolo e ceva fain...asa ca au venit cu mik cu mare. Cataratul a fost liber in prima zi asa ca pe pereti erau plini de copii si de parinti, oameni care nu s-au catarat in viata lor...dar au vrut sa vada si eu cum e....rezultatul este ca sala are clienti si se organizeaza cursuri de initiere care spun eu sunt destul de scumpe, deci investitia se scoate.
Am stat si m-am gandit daca asa o investitie ar fi rentabila in Romania. Ei bine din punct de vedere al iubitorului de esclada as spune un DA fara sa clipesc, si poate ca Iasul, Timisoara, Clujul ar merita asa o sala. Nu spun Bucuresti ca din cate stiu acolo exista ceva de genu asta (chair daca nu asa fain insa exista). Totusi stau si ma gandesc ca asa o investitie ar trebui sa si renteze ca nu sare nimeni cu banu asa fara ca macar sa nu isi scoata investitia intr-un timp acceptabil. De aceea ma gandesc ca orasele universitare si in care exista cat de cat iubitori ai escaladei ar fi un loc bun pentru asa ceva. Merg mai departe cu analiza si din punct de vedere a managerului de proiect nici macar in aceste orase nu se renteaza....de ce va intrebati...pai simplu o astfel de investitie trebuie pregatita...si in primul rand trebuie schimbata mentalitatea romanului...si nu ma refer la mentalitatea romanului de rand ci mentalitatea iubitorilor de sport de escalada in special. Nimeni nu o sa investeasca sa faca asa o sala stiind ca doar o mana de oameni vor venii ...si doar aceasi. Problema zic eu este ca nimeni nu se va zbate sa popularizeze sportu asta ... poate ca lumea o sa ma contrazica, si o sa aiba dreptate…exista totusi iubitori de munte care incearca si uneori si reusesc sa atraga si sa popularizeze aceasta activitate…insa dupa parerea mea doar la nivel micro. La nivel macro trebuie sustinuta ideea de ceva/cineva mai mult decat o mana de oameni. Totusi suntem pe drumul bun, in tara au inceput sa para sali de catarat, boulder (www.onemove.ro)…acum trebuie atras omul !! Cum se face asta? …nu e usor, trebuie sa fi hotarat si pregatit sa dai mult de la tine, incepand de la timp (care e nepretios) pana la puterea de a trece peste esecurile reusitei…adica sa nu dezarmezi daca vezi ca unu se lasa desi tu ai investit gramada de timp in el….trebuie mers inainte. Nah da poate si sper ca ce se intampla acum in Romania este din ce in ce mai bine…si pe viitor o sa fie si mai bine.
A venit si ultima etapa de Soul Moves, etapa ce s-a desfasurat la Ingolstadt si care a coincis cu prima zapada din iarna asta. Spre surprinderea mea inainte de etapa de ultima etapa eram pe locul 32 din o suta si ceva de participanti, ceea ce a fost o surpriza pentru mine, insa m-am lamurit imediat care a fost cauza…eu am participat la toate etapele pe cand altii au participat doar la una :)
Sala de la Ingoltstadt e foarte frumoasa (http://www.dav-ringsee.de/index.php?id=257) ce mi-a placut cel mai mult a fost coltul dedicat copiilor. Era ditamai un castel in toata regula si odata intrat inauntru erau trasse pe toti peretii. Cred ca, copil fiind este foarte palpitant sa te cateri si sa te joci intr-un astfel de mediu :). Abia astept sa il vad pe Lucas pe acolo…cred ca o sa ii placa la nebunie…cel putin la fel de mult cum ii place la taica-su.
Traseele au fost ca si in datile trecute de toate pentru toti, totusi parerea mea este ca de data asta au fost mai putine trasee foarte usoare…adica si alea usoare erau destul de tricky. A fost prima data cand am stat pana la sfarsit, poate si din cauza ca fiind foarte multa lume la unele trasee se formase coada si astfel am avut nevoie de mai mult timp sa dau tot de ce sunt in stare :).
Am fost inspirat sa ramanem pana la sfarsit pentru ca am vazut si modalitatea de premiere. Inainte de premiere am vazut niste filmulete pe tema boulder care au participat la un concurs sponsorizat de Scarpa. Oamenii au venit cu cd/dvd –uri si pe baza aplauzelor s-a decis castigatorul. Premiul a fost 400 Euro, si in ciuda acestui fapt nu a castigat filmuletul in care se parcurgea cel mai tare traseu ci a castigat cel mai haios filmulet…inca o dovada ca cel mai important in activitatea asta este sa te simti bine, nu neaparat sa faci performanta (bine ca nici asta nu e de lepadat insa nu ar trebbi sa fie in primul plan). Sa revenim la premiere, la inceput am vazut o masa plina de premii care mai de care, incepand de la saltele de boulder de la diferite firme, si terminand cu banale chalk ball-uri….si ma gandesc, sa vezi ca aia de pe locul intai o sa ia ditamai saltelele…cand colo surpriza, locul 3 a luat 3 beri, locul 2 a luat 2 beri, si locul 1 a luat o bere !!! Cool, restul de premii au fost impartite tuturor participantilor printr-o tombola :). M-am ales si eu cu un premiu, o geanta de la Rock Terra o firma de echipament sportiv de specialitate.

As dori sa multumesc in special celui mai inflacarat suporter al meu, Simona, care a fost alaturi de mine la toate etapele si m-a sustinut foarte eficient !
La anu sper sa participam iarasi si cat de curand sa participam toti 3 Trandafirii :)

Tuturor cetitorilor acestui blog si nu numai le urez un un sfarsit de an imbelsugat si plin de fericire alaturi de cei dragi.
Sa ne re-auzim cu bine la anu !!

SoulMoves Regensburg and more

2008-10-27T19:43:00.000+01:00

In cazul in care “milioanele” de cititori ai acestui blog se intreaba ce am mai facut in ultimu timp, si de ce nu am mai scris, am sa redau un mic rezumat a ceea ce s-a intamplat in viata mea…si mai ales in timpul meu liber de la ultimul post.

Pai in primul rand sunt super fericit sa vad cum Lucas incepe sa descopere lumea asta incepand de la lucruri care unui om matur i s-ar parea total banale, si totusi iti dai seama cat de complexe sunt atunci cand vezi un copil cum le descopera. Este ceva extraordinar sa fi parinte, si cand spun extraordinar sa nu va ganditi ca e doar lapte si miere, dar una peste alta cand vezi rezultatele totul se trasforma in lapte si miere.

Bineinteles am continuat sa ma catar, atat in sala cat si afara deoarece timpul frumos mi-a permis. Nu am facut trasse grele care sa reprezinte vreo performanta si nu pentru ca nu mi-as dori ci pentzru ca nu pot, totusi pentru mine in unele cazuri au reprezentat mari realizari si cred ca asta conteaza cel mai mult. Parerea mea este ca escalada este o activitate unde fiecare incearca sa isi depaseasca/atinga limitele, nu neaparat sa depaseasca limitele altcuiva. Personal simt o satisfactie mult mai mare cand imi iese un traseu mai greu in care simt ca mi-am atins limitele decat atunci cand fac un traseu mai greu decat ar putea X sau Y sa faca. Cand am auzit prima data chestia asta cum ca cel mai important este sa lupti cu limitele tale si sa nu accorzi o mare important limitelor celor din jur mi s-a parut ciudat…acum dupa cativa ani buni de catarat inteleg perfect ba chiar merg mai departe si ma bag la filozofii, analogii. De exemplu imi vine in minte un pasaj din Biblie (nu ca as fi mare credincios sau ca as sti Biblia pe de rost…) in care se spune ceva de genu ..conteaza cat dai din cat ai …mi se pare extraordinara analogia cu escalada…adica daca “materialu” este putin si fac rute usoare e la fel de important ca si in cazul in care daca as avea “material” mult as face rute super greeele. Bineinteles eu incerc sa imi optimizez “materialu” si sper sa reusesc.
A venit si etapa de la Regensburg a concursului SoulMoves, desfasurata in sala de la MegaSport (http://www.megasports-regensburg.de/). Sala isi schimba infatisarea fata de cum o stiam eu, rute noi de boulder, prize noi, si plin de volume – acestea aveau sa fie cele mai spectaculoase. In plus se amenajeaza o surplomba maaare.
La inceput ma dau pe rutele usoare si incet incet cresc dificultatea. De data aceasta nu mai este surpriza asa mare…stiu cam cum este concursul deci pornesc cu asteptari mai mari decat data trecuta. Apropo rezultatele de la etapa din Munchen sunt publice la adresa asta: http://www.high-east.de/newsfiles/attachment_38.pdf

Fata de data trecuta pica mai multe flash-uri (14) insa fac mai putine topuri simple ….imi dau seama ca tactica mea nu e chiar cea mai buna, in sensul ca am inceput in ritm crescendo.
La inceput ma dau pe rute usoare si dupa aceea incerc rute tot mai grele. Numai ca intervine oboseala si am vreo doua-trei rute care desi la prima incerare am fost foarte aproape sa le fac am spus ca le las sa le lucrez mai pe final…insa ce sa mai lucrez cand “salamu” e umflat la maxim si ma dor toti muschii…nu mai reusesc sa fac nici cat am facut la primele incercari.
Dupa o discutie cu antrenoarea personala (i.e. Simo) stabilim tactica pentru etapa de la Ingolstadt, si anume doar cateva rute usoare la inceput pentru incalzire dupa care trec direct la rute mai grele, iar la sfarsit fac restul de rute usoare.

Oricum din punct de vedere al punctelor este mai bine au picat 14 flash-uri fata de 12 cat am facut la Munchen, si ce este imbucurator este ca au picat flash-uri din coloana 3 din 4…adica cu dificultate destul de mare.Decid sa ma opresc cand vad ca nu mai pot prinde prizele din cauza oboselii…imi este un pic ciuda deoarece simt ca mai sunt cateva trasse care ar fi picat daca nu eram asa obosit … deh … asta e mai trebe lucrat la anduranta, dar nu numai :)
Mai stam un pic in sala sa ne uitam la meseriasi care se lupta cu trassele cele mai grele….sunt chiar grele…poate unele prea grele :) oricum lumea incearca si se ajuta reciproc…ba cu o idee ba cu o indrumare…predomina buna dispozitie. La fel ca si la Munchen si aici sunt copii foarte talentati si super faini…
Una peste alta mi-a placut si etapa asta de SoulMoves insa parca sala de la Munchen era mai faina….avea niste pereti afara surplombati deci te fereau de ploaie…aici toate traseele erau inauntru si la un moment dat simteai nevosa sa iesi la aer din cauza magneziului din aer, care predomina.

Cam asa arata rezultatele mele de la etapa din Regensburg:

Weekendul (25 Okt 2008) se incheie frumos cu o victorie a lui Poli in fata CFR-ului…meci pe care il vad pe internet.
Mai multe poze gasiti la:
http://good-times.webshots.com/album/568312821WgHMLk

Soul Move Munchen

2008-09-29T09:55:00.000+02:00

Sambata 27 Sep. 2008, o data pe care am asteptat-o cu mult interes pentru ca doream sa particip la evenimentul: "Bouldersessions Soul Move Süd 2008" - http://www.soulmoves.de/, mai exact la prima etapa pentru ca vor fi 3 in total. Prima editie este in Munchen cam la 120 km sud de locul unde locuiesc, a doua etapa va fi in Regensburg si ultima in Ingolstadt. Planu este sa particip la toate 3 mai ales ca a venit frigu si iesirile la stanca vor fi din ce in ce mai rare.

Sambata dimineata ma trezesc tarziu si dupa un mic dejun rapid ne urcam in masina toti 3 eu , Simo si Lucas si o taiem spre Munchen. problema este ca am pornit tarziu si inscrierile se fac doar pana la 12:00 ora la care incepe competitia si tine pana la 18:00. GPS-ul imi spune ca ajung la 11:59...bag insa 170 km/h constant si la 11:45 ajungem la sala....e mare e frumoasa si primitoare. Ma inscriu rapid si primesc foaia de concurs.

gata tati?..te-ai inscris?

Sunt in total 35 de trasee impartite in 4 paliere de dificultate. Se puncteaza flash-ul/topul/top intermediar. Incep cu oarecare emotii insa dupa primele trasee pe care le fac flash fara sa ma chinui imi dau seama ca este diferenta mare de concursurile "Gheara si biceps" - singuru concurs de boulder la care am fost in Romania. Diferenta este in faptul ca sunt multe trasee usoare si medii si doar cateva foarte grele. Trasele usoare sunt de obicei pe tavan si surplombate insa prizele sunt bune asa ca din prima categorie (din cele 4) toate traseele pica flash...moment in care fac o pauza ca nu pre imi venea a crede :))

traseele pica pe rand...

pica si trasee la care nu speram :D

Prind curaj si ma bag si la trasee mai grele din a doua categorie pica cateva flash cateve din a doua sau mai multe incercari..dar pica asa ca sunt mege fericit. Ma bag si la a treia categorie insa aici ajung doar la cateva topuri intermediare, oricum sunt multumit. Oboseala isi spune cuvantu insa si pe la 17:00 ma decid sa predau foaia nu inainte de a ma baga si in cateva trasee din ultimu palier...aici insa am reusit doar o miscare maxim doua..insa observ o chestie prizele sunt noi si foarte aderente si imi dau seama ca sunt cateva trasee din palieru 3 si 4 la care daca ma bagam mai repede cred ca le faceam, aderenta a scazut dupa ce prizele sunt pline de magneziu. Oricum sunt multumit si nu imi pare rau ca am participat, a predominat fair play-ul si buna dispozitie, concurentii au fost de la copii de 5-6 anisori (extraordinari !!!!), pana la mari specialisti in ale boulder-ului. Lumea se incuraja reciproc si se avea grija unii de altii in pasajele mai grele/expuse (chestii de care am avut si eu parte chiar daca nu cunosteam pe nimeni :) ).

sunt gata...

Nu mai stam la premiere pentru ca la 8 este ora de culcare a lui Lucas si vrem sa ajungem in timp util acasa, lucru care nu l-am reusit deoarece am oprit la o gustare si o bere in centru Munchen-ului. Aici ne-am intalnit si cu prietenii nostri din Timisoara, Ducu si Bi si ne-am lungit la povesti.

cu prietenii la bere....

Ajungem in Regensburg dupa 21:00 si ziua se incheie cu un sentiment de implinire.

Una peste alta abia astept urmatoarea etapa de la Regensburg..pentru ca a fost foarte fain si daca o sa fiu sanatos o sa particip si la urmatoarea etapa.

cam asa a fost...

Duminica dimineata un cer senin si un soare calduros ma convinge sa ies la stanca chiar daca bratele sunt pompate si am o febra in tot corpul. Asa ca il sun pe parteneru meu de coarda Reinhold si stabilim ora si punctul de intalnire. De data asta merg doar cu Simo, Lucas ramane cu bunica. Decidem sa mergem intr-o zona complet noua pentru noi...la Kastelwand. Gasim locul cu ceva peripetii si descoperim o frumusete de stanca inconjurata de padurea bavareza care tocmai incepe machiajul de toamna, asa ca peisajul este mirific. Stanca este rece asa ca ne bagam intru-un traseu usor un 5. Merg cap si ajung sus destul de incordat pentru ca am dat peste mai multi bolovani miscatori dar si datorita modului in care sunt batute traseele in zona...adica spituri foarte rare. Ajuns sus am surpriza neplacuta sa observ ca nu este nici un top...nimik..traseul se termina brusc pe o fata plina de ierburi ...ultima asigurare era la vreo 3-4 metrii sub mine...stau caut nu gasesc nimik si incep sa ma gandesc la planul B...fie descatar pana la ultima asigurare fie fac o traversare pana la un spit din traseul alaturat. Am ales al doua varianta imediat ce mi-am amintit de stanca friabila de sub mine. Ajung cu ceva emotii la spitu respectiv si descatar folosind o bucla prusik nu inainte de a verifica tot ce am invatat de la colegii de club (www.alternativetm.ro). Recuperez toate buclele si chiar si bucla prusik (tot datorita invataturilor colegilor de club) asa ca nu las nimik in urma. Injur eu de zor ca am ales tocmai traseu asta de cacao si ne bagam intr-un traseu la care vad topul de jos...un 6+ care pica din prima in timp ce bagam si buclele. Il face si Reinhold si Simo zice skip fiind destul de greu pentru ea. In cautarea unui traseu usor pentru Simo gasim o linie usoara un 5 la care vad topul. Asa ca pica si asta si amenajez o mansa pentru Simo...care insa renunta pentru ca intrarea era o chestie dubioasa ...surplombata care mai mult o sperie ca de fapt era usoara ....anyway daca tot aveam mansa pusa fac niste inginerii si deviem pe un o linie alaturata...care insa e destul de grea asa ca dupa prima incercare abandonam. Se face seara asa ca ne pregatim sa coboram la masina si mergem spre casa. Il las pe Reinhold nu inainte de a stabili programu de sala pentru saptamana viitoare si inchei weekendul vizionand Star Wars III ..adorm gandindu-ma la sperietura ce am tras-o cand a trebuit sa aleg planu B...insa ca un adevarat cavaler Jedi mi-am stapanit Frica si Forta a fost de partea mea, dupa cum ar spune Master Yoda...

mai multe poze la: http://good-times.webshots.com/album/567449427VHgXii